Caţavencii

Istoria toporului român

 ♦ Părintele Valer Vasiu, 63 de ani, oficia o slujbă de înmormîntare în comuna Veţel din judeţul Hunedoara, cu tot ce trebuie pentru ca mortul din sicriu să ajungă dincolo în condiţii cît mai bune. În timp ce slujea, părintelui i s-a făcut rău şi a murit. Practic, din­tr-o dată, numărul de răposaţi din încăpere s-a dublat, dar statistica mai puţin contează: important e cît de mult suflet a pus părintele, cît s-a dedicat el. Pesemne că şi-o fi zis: „Dacă tot trebuie să-l călăuzesc pe lumea cealaltă, oare n-ar fi mai bine să merg cu el, să-l conduc?“. Nu ştiu ce ar fi făcut sfinţia-sa dacă, în loc de înmormîntare, ar fi slujit la o nuntă, la vreun botez ori la vreo sfinţire de kilometru de autostradă.

 ♦ În oricare bidon cu macheală înoată embrionii unor viitoare crime comise la beţie; băutura, combustibilul care face să duduie motorul şi să zbîrnîie toporul, e o cauză indirectă? Dacă dispare ea, dispar şi efectele? Enigmă, deocamdată. Legat de băutura care dispare, crezusem că jonglez cu subtilităţile limbii române, dar crezusem prost: am găsit titlul „O horincie din carterul băimărean Ferneziu a ars ca o torţă“, urmat de concluzia tristă „Pompierii s-au luptat cu flăcările, dar din horincie n-a mai rămas decît scrumul“. Pruncia e perioada în care omul e prunc, ucenicia este cea în care e ucenic, în şapte ani, cu voinicie, Andrii Popa şi-a bătut joc de domnie etc. Dacă judecăm aşa, rezultă că omul are, de-a lungul vieţii, o perioadă de lăpticie, în copilărie, apoi de bericie, în adolescenţă, una de ţuicicie, horincie, palincie şi vodcicie, cînd creşte, pentru a trece, la maturitate, în etapa de vinicie, nu?

 ♦ Sezonul intoxicaţiilor cu monoxid de carbon a început prin crame şi beciuri, acolo unde tulburelul se transformă, încet, dar sigur, în vin, cu degajare de asemenea gaz. Şi zilele trecute a mai murit un bărbat de 58 de ani din comuna Erbiceni, Iaşi, motiv pentru care medicii de la Urgenţe îi sfătuiesc pe gospodarii producători să intre în pivniţă sau cramă cu o lumînare aprinsă şi, dacă se stinge, să iasă repede, fiindcă nu e oxigen. În locul lor, eu aş sublinia că trebuie să fie obligatoriu lumînare, în nici un caz lanternă cu baterii; altfel, respectivul va beneficia de o lumînare, dar la căpătîi!

Exit mobile version