► În Daily Mail s-a scris despre o tînără britanică, de 17 ani, din Scoţia, care a murit la 20 de minute după ce şi-a vopsit părul; în presa noastră s-a scris despre un tînăr român, din Găeşti, care era să moară la zece minute după ce nu s-a mai auzit muzica! Specialiştii britanici zic că fata a murit de la peroxidul de hidrogen.
Specialiştii români zic că băiatul era să moară de la cuţitul unui interlop din local, nemulţumit că lăutarii îşi strîng sculele şi nu mai cîntă. Tînărul nu era lăutar, doar un fel de ucenic, nepot de lăutar, care ajuta la strîns; asta nu l-a salvat. L-au salvat medicii din Tîrgovişte, care i-au băgat intestinele la loc şi i-au cusut burta. Deci muzica îi face pe oameni mai buni, iar lipsa ei îi transformă în fiare. Ţineţi minte: „The show must go on!“.
► Cînd mor, oamenii ajung în loc cu verdeaţă şi fără de întristare; s-ar putea zice că trupul scapă de griji şi că doar sufletul rămîne să-şi facă probleme legate de repartiţie – adică sus sau jos, funcţie de cum trag la cîntar faptele. Nu e chiar o regulă: un moş răposat, aflat în capela mortuară a cimitirului din Orăştie, a fost atacat în toiul nopţii de cineva care l-a tăiat pe obraz cu cuţitul şi i-a răvăşit hainele. Profanatorul, de 25 de ani, era externat din spitalul de bui-bui şi aşa se explică: cu nebunii trebuie să te porţi cu tact şi blîndeţe, să le acorzi atenţie, nu să-i tratezi cu răceală, cum a făcut decedatul – care, în plus, nici măcar n-a catadicsit să-i răspundă la salut!
► „Un om şi un topor“, scria Geo Bogza în Ţara de piatră, şi scria bine, definind relaţia de suflet dintre om şi scula lui. Din păcate, există două tabere: „Un om şi un topor în mînă“, respectiv „Un om şi un topor în cap“. Cele două se completează, dar e trist cînd nu există consens între rude. La Spitalul de Urgenţe din Galaţi a fost adus un bărbat de 73 de ani din Negrileşti, cu urme de topor în cap şi făcînd parte, evident, din a doua tabără – spre deosebire de fiul său, de 39 de ani. Conflictul spontan dintre cei doi nu a izbucnit de la clasicele dispute „Spirit sau materie?“ ori „Steaua sau Dinamo?“, ci de la preclasica „Mai pui ceva de băut sau nu?“. Pînă la urmă, e bine că s-a rezolvat în familie.