Noaptea s-a lăsat peste castelul Corvinilor. Pacea, ceva mai puțin. Cocoțat pe metereze, Iancu de Hunedoara nu are stare. Se plimbă înainte și înapoi, parcă apăsat de-o mare grijă, și din cînd în cînd mormăie către sine:
„Hai, Iancule, ce te frămînți atît? Ești puternic, bogat, cavaler faimos și stăpîn al întregii Transilvanii…“
„Da“, își răspunde tot el, „dar stăpînesc Transilvania pentru unguri sau pentru români?“
*
Sîntem în preajma Belgradului cel asediat de armatele păgîne ale sultanului Mehmet. Iată că o solie turcească a sosit în tabăra creștină și, spre deosebire de Marcus Aurelius, ăștia au pergamente:
„Pentru Iancu, efendi al Transilvaniei:
Mon cher, te invit să găsim împreună o soluție de compromis în timp ce mîncăm foarte mult deliciu turcesc, pentru că sfetnicii mei insistă că așa înțelegeți voi să faceți politică. Te aștept azi într-un cort aurit a cărui opulență întrece tot ce-ai văzut vreodată și te rog să nu te deschei iar la armură în fața soliei, pentru că, îți repet a enșpea oară, opulență înseamnă altceva, ignorantule! Nu, nu e ceva legat de cai. Altceva“.
*
Iancu de Hunedoara și Mehmet sînt la negocieri și discuțiile par să meargă bine. Dar iată că Mehmet își ascute brusc privirea și susură acuzator:
–Bre Iancule, nu vreau să par vizionar și să judec prin prisma unui stereotip de secol XXI, dar am impresia că vrei să-mi dai o țeapă tipic românească!
Iancu, vizibil surprins, exclamă cu mîna pusă în dreptul inimii:
–Aceste cuvinte ne hunedoare!
Din spatele unei perdele, Vlad Țepeș nu putu să nu dea dezaprobator din cap. Evident că turcului urma să i se dea o țeapă, că doar nu sîntem sălbatici aculturați să renunțăm la tradițiile și obiceiurile strămoșești. Da’ e de porc să presupui asta despre nenea Iancu doar pentru că, peste ani, unii istoricii îl vor identifica drept român, iar unii români îl vor confunda cu Caragiale. Pardon, cu Ion Luca Caragiale, să nu fie cacofonie.
*
Vestea a străbătut continentul ca o săgeată bine ascuțită: deși a purtat toată viața armură, Iancu n-a avut o sănătate de fier. Poate așa i-a fost soarta. Poate i-a făcut Mehmet vrăji. Poate s-a temut să nu-l cipeze Bil Gheiț și să-l facă homosexual, și de aia nu s-a vaccinat. În orice caz, voievodul pieri răpus de ciumă în preajma Belgradului.
Auzind vestea, suveranul pontif a scris cu adîncă mîhnire: „S-a stins lumina lumii. Și asta din cauză că lumea e acum obligată să facă economie la energie, lovi-l-ar ciuma pe idiotul ăla care a permis creșterea nesimțită a prețurilor!“.
