–Manole, Manole, meștere Manole, trebuie să vorbim!
Manole se opri că trăsnit din ce meșterea, ridică privirea și zise cu vocea parfumată de mirare:
–Ana… ce cauți în atelierul meu?
–Da’ ce are dacă am venit și eu în atelierul tău? Manole, doar nu ești genul de retrograd care să creadă că locul femeii e în bucătărie!
–A, nu, nu voiam să zic asta.
–Da’ ce ai zice, Manole, dacă te-ar întreba cineva? Ce ai avea de spus legat de standardele unei femei medievale moderne și rolurile de gen într-o societate din anul curent?
–Din punctul meu de vedere, locul femeii poate fi oriunde în casă.
–În curte nu?
–Depinde.
–Depinde de ce, Manole?
–De timpul probabil.
–Hai să zicem că e timpul probabil să iei bătaie dacă mă iei peste picior.
–Timpul probabil adică dacă ninge, dacă plouă. Vrei să fii femeie puternică și independentă în zloată sau femeie fericită și inteligentă înăuntru la căldură?
–Manole, nu mă mai oprima cu logica! Eu te întreb clar: care este statutul femeii în căsnicie?
–Aaaaaa… bărbatu’ e fudulie, femeia e temelie?
–Așa e mai bine!
–Și totuși, ce voiai de la mine?
–Manole, avem probleme de cuplu și trebuie să le discutăm!
–Te ascult, draga mea! (Unde-i o schelă să mă arunc de pe ea, fie și fără aripi de șindrilă?)
–Manole, ne-au venit analizele de la cabinetul de infertilitate.
–Lasă-mă să ghicesc, e vina mea că nu ești însărcinată!
–Evident că e vina ta. Scrie negru pe alb: nu putem avea copii pentru că ești dislexic.
–Cum să scrie, mă, asemenea nerozie?
–Uite, citește singur!
–Nu pot, că sînt dislexic.
–Păi, aia zice și el.
–Sînt impotent pentru că nu pot să citesc? întrebă Manole, proptindu-se emfatic într-un picior care nu era neapărat nici stîngul, nici dreptul. Am nevoie de instrucțiuni de folosire pentru bunga-bunga? Trebuie să-ți citesc „Pofticioase păsărele“ în loc să gîfîi?
–Somnoroase păsărele, nu pofticioase…
–Exact, și cu toate astea tot tu ai tupeu să te plîngi! Eu măcar am avut bunul-simț să nu zic nimic, deși aș fi apreciat puțină implicare și din partea ta!
– „Somnoroase păsărele“ e titlu… mda, am ajuns să dezbat clasicii literaturii române cu un semianalfabet. Și cică femeile nu-s proaste.
–Semianalfabet, da’ funcțional! observă mîndru Manole.
–Bine, Manole, funcțional. Acum vrei să-ți explic de ce dislexia ta ne afectează viața de cuplu?
–Dacă ții neapărat…
–Uite, doctorul mi-a scris foarte clar: „Întreabă-l pe tăntălău ce înțelege el prin preludiu“.
–Cum ce înțeleg? Păi, știe toată lumea: îți iei nevasta la… știi tu… zise el rușinos.
–La ce, Manole?
–Nu pot să zic dacă nu sîntem sub plapumă cu lumina stinsă…
–Hai, Zoe, fii bărbată!
–La m… știi tu!
–La mozol, Manole, nu la moloz, boa constructor ce ești!
1 comentariu