În cortul aurit al sultanului, solul turc își termină de depănat pățania de la curtea lui Țepeș.
– Și atunci, încheie el smiorcăindu-se, mi-a bătut turbanul în cuie.
– De ce???
– Pentru că nu l-a dus capul să-l lege cu sîrmă și bandă izolatoare, de unde să știu eu?
– Ma chère, așa se comportă de obicei? se întoarse sultanul mirat către amicul său Radu cel Frumos.
– Acum s-a mai cizelat, oftă Radu. Înainte era și mai rău.
– Și ce anume făcea?
– De exemplu, ultima dată cînd am vorbit cu el m-a înjurat de mamă. Și cînd am încercat să-i explic că sîntem frați, s-a ofticat și mai rău și m-a făcut p*p*nar… abia șopti Radu, coborînd ochii rușinat.
– Te-a făcut… stai puțin, credeam că eu am fost primul! realiză sultanul. M-ai mințit?
– Nu fi așa. E doar un fel de-a spune.
– Fel de-a spune, de acord, dar de ce ai simțit că nu poți fi sincer cu mine? Îmi mai ascunzi și altceva?
– Iar începi? M-a făcut, adică mi-a zis că sînt. Termină cu gelozia asta ridicolă, e totuși frate-miu!
– Așa e. Voi, românii, n-aveți nici o jenă să vă căsăpiți frățește după moftul străinilor, dar sexul în familie e o problemă.
– Vezi, știam eu că vei începe să înțelegi farmecul acestui picior de plai, se entuziasmă Radu.
– Radu, eram sarcastic. Deși sînt un războinic experimentat, chiar nu înțeleg cum puteți fi atît de primitivi în gîndire și limitați în viziune.
Radu cel Frumos devine brusc Radu cel Furios.
– Sigur, oprimă-mă din nou cu faptul că tu ești bărbat și superior datorită privilegiului de gen!
– Ma chère, dar ești bărbat ca și mine!
– Nu-mi spune mie ce sînt! Poate că de fapt mă identific drept altceva, dar pretind că sînt bărbat ca să nu fii singurul homosexual din această relație și să te simți marginalizat.
– Eu să mă simt marginalizat? Care dintre noi a ținut morțiș să vină cu alai pînă în fundul ăsta de lume? Alții s-ar fi mulțumit cu un apartament discret în Pera sau Galata, dar nuuuu, tu ai vrut neapărat să stai la Curte, pe pămîntul țării!
Radu își încrucișă brațele și deveni brusc tăcut. Și așa rămase o bună bucată de vreme.
– Acuma ce mai e? întrebă sultanul mai liniștit.
– Nimic.
– Nu, serios, ce vrei să fac? Îți cuceresc țara, nu ți-o cuceresc? I-am adus și pe oamenii ăștia, nu pot să-i țin așa, poate au și treabă…
– Fă ce vrei!
