În cortul său, proaspăt îmbăiat, spălat pe dinți și cu poezia învățată și în turcă, și-n română, sultanul Mehmet îl așteaptă pe Moș Crăciun. Știe că Moșul vine doar după ce sultanii cuminți adorm, dar uite, emoțiile nu-i dau pace. Un fîșîit ușor îl scoate din reverie: înăuntru a intrat cineva cu turban și giubea roșii, tivite cu blană albă.
– Sînt eu, Moș Crăciun.
– Și de ce n-ai plete dalbe? întrebă suspicios sultanul, cu ochii la pleata brunetă a intrusului.
– Ce vrei să spui, mai exact? îl îmbie Moșul.
– Vreau să spun că, în loc să fie alb, părul tău e neg… știi ce, nu vreau să spun nimic. Totul e super-OK. De fapt, te și susțin în demersul tău. Niciodată n-am discriminat oamenii după culoarea părului lor.
– Așa mai vii de-acasă, încuviință Moșul.
– Acum primesc cadou?
– Stai puțin, să văd ce scrie pe listă. (citește atent un pergament) Vai, Mehmet, ai fost cam obrăznicuț anul ăsta!
– Te referi cumva la ce am făcut cu prietenul meu Radu cel Frumos?
– Da, Mehmet, mă refer fix la ce ai făcut cu prietenul tău Radu cel Frumos. Să-ți fie rușine!
– Și nu ți se pare cam homofobă și retrogradă atitudinea ta?
– Nu, pentru că mă refer la faptul că v-ați aliat voi doi ca să faceți bullying cu Vlăduț, copilul ciudat al Europei. Dacă vine ăla într-o zi la școală cu o archebuză și face mass shooting? Nici măcar nu te-ai gîndit la asta. Ei bine, din acest motiv anul ăsta primești…
– O nuielușă? întrebă pierit Mehmet.
– Nu, nu o nuielușă, îl liniști Moșul cu bunătate. Tu primești o țeapă!
– La naiba, m-ai păcălit, spuse sultanul înciudat.
– Evident că te-am păcălit, pentru că eu sînt, de fapt, Țepeș! strigă Moșul și își smulse turbanul și giubeaua.
– Tu ești Țepeș? Și atunci de ce naiba ai venit singur în cortul meu, deși știai că pot să strig gărzile în orice clipă și să te fac prizonier?
– Pentru că asta a fost voia creatorului nostru, spuse Țepeș. Haide, lasă măcar acum, în aceste clipe de sărbătoare, țîfna la o parte și recunoaște că e același și pentru mine, și pentru tine.
– Mărturisesc că așa este, spuse turcul evlavios. Amîndoi avem același creator și numele său e D…
Voievodul și sultanul se îmbrățișară ca doi frați buni. Armonia și buna înțelegere se statorniciră peste lume. Și totuși, undeva, întrebarea ardea în continuare în mintea lui Mehmet. Se aplecă tainic spre urechea lui Țepeș și șopti ușor, speriat parcă de propria-i îndrăzneală:
– Vlăduț… dar oare există cu adevărat Dan Darie?
