Delicat și cu toată buna-cuviință de care era în stare, Meșterul Manole al XIV-lea își șterse din nou sudoarea de pe frunte cu mîneca, rugîndu-se să nu-l trădeze antiperspirantul vegetal tocmai acum, cînd ridica mîna în față domnitorului. „N-ai de ce să fii temător! Te asigur că vei urca foarte repede și foarte sus în carieră dacă accepți!“, încercase vodă Țepeș să-l încurajeze, dar, la auzul vorbelor sale, bietul Manole simțise doar un nod în gît. Și încă unul cu un pronunțat gust de rumeguș.
– Măria Ta, dacă s-ar putea să mă sfătuiesc mai întîi și cu soția mea, Ana… încercă el sfios să mai cîștige timp.
– Desigur, sfătuiește-te, sînt sigur că doamna a XIV-a va fi un sfetnic la fel de bun ca noaptea.
– A XV-a, mă scuzați, Măria Ta, îl corectă Meșterul Manole.
– Cum, nu sînteți căsătoriți? se încruntă vodă.
– Ba da…
– Și atunci de ce nu aveți același nume de familie? De ce nu este și nevastă-ta a XIV-a?
– Păi, este… recunoscu moale Manole.
– A XIV-a sau a XV-a? insistă vodă din ce în ce mai nervos.
– Da…
– EȘTI ÎNSURAT CU DOUĂ, PĂGÎNULE???
– Nu! Doar cu una! protestă Manole îngrozit și totodată ușurat în teroarea care-l cuprinsese. Sub domnia unei asemenea groaze, sfincterul devenise inexpugnabil și Țepeș visa cai verzi pe pereți dacă-și închipuia c-ar fi putut să mai treacă o țeapă de el.
– Cu care?
– A XV-a, firește!
– Și cu a XIV-a ce-ai făcut???
– Ce să fac, Măria Ta, am avut și eu lucrare la Putna, dădu din umeri Manole.
– Vrei să zici că ai zidit-o de vie, ticălos machist și patriarhal?
– Vreau să-i zic că ea este o femeie puternică și independentă care a ales să sfideze normele de gen și să distrugă lanțurile impuse de societatea tradițională pentru a se implica 100% într-un proiect de suflet la finalul căruia a devenit parte a unei structuri organizaționale extrem de solide.
