Ne uitam la televizor astăzi în redacţie. Pe Realitatea. Ce altceva să faci pînă la urmă, ca să te distrezi, dacă n-ai avut inspiraţia să pleci din timp la moaştele Sfintei Parascheva din Iaşi, afară plouă şi desenele animate n-au început încă.
După cum spuneam, ne uitam foarte atenţi la Realitatea. Se vorbea despre castrare chimică la pedofili, cu Corneliu Vadim-Tudor şi Monica Tatoiu. Un subiect lejer, numai bun de savurat la cafea după-masă.
Deodată, din senin, ecranul se sparge în trei şi peste Tatoiu şi Vadim, care apropo vobeau tot despre pedofili castraţi, apare Cătălin Botezatu. “Hai, frate, dă-o-n colo de treabă, după ce că e… mai e şi…?” se aude din spatele meu. Dar, spre dezamăgirea generală a publicului telespectator, Cătălin Botezatu începe să vorbească despre cea de-a doua lui carte autobiografică: Iubirile lui Cătălin Botezatu.
E întrebat cine sînt ele? Refuză să divulge. Poate şi pentru că pe unele le cheamă Nicu, Şerban sau Bebe. Totuşi, pe ecran apare scris mare “Iubirile lui Cătălin Botezatu”. Botezatu zîmbeşte, Vadim zîmbeşte, Tatoiu zîmbeşte. În redacţie se lasă liniştea. E clar pentru toată lumea cine sînt iubirile lui Cătălin Botezatu.