Foarte pe scurt și al naibii de mizerabil: Jandarmeria confirmă că are în arhivă documente despre activitatea lui Lucian Pahonțu la Revoluția din 1989 și Mineriada din 1990, dar refuză să spună ce conțin, invocând faptul că documentele sunt „secrete de serviciu”.
Jandarmeria, continuatoare a Securității ceaușiste, are nesimțirea și tupeul să răspundă publicației HotNews că ce a făcut concret Pahonțu în noaptea de 21 decembrie 1989 și ce verificări au fost făcute ulterior asupra trecutului său sunt chestiuni clasificate, așa că mucles.
Jandarmeria – reformulând – până și Jandarmeria face pipi public pe tot ce înseamnă Revoluția din 1989 și victimele sale. Cum au murit oamenii acolo a devenit secret de serviciu.
E halucinant, dincolo de stat nu e decât un nou stat milițienesc, securistic, ceea ce, probabil, s-a și întâmplat, doar că noi, naivi, nu avem decența de a constata.
Și ce mai face Jandarmeria? Cercetează ea însăși cazul Pahonțu. Adică glumă, caterincă și prostie la un loc: Jandarmeria, în urma verificării arhivei, zice că din documentele cercetate „rezultă strict îndeplinirea în condiții de legalitate a atribuțiilor specifice funcțiilor în care a fost încadrat”. Altfel spus, Jandarmeria ne spune să stăm liniștiți la locurili noastre, că Pahonțu și-a îndeplinit legal atribuțiile.
Jandarmeria lui Pahonțu, Jandarmeria continuatoare a Securității, garantează societății că totul e ok.
Pahonțu – general, poate și erou în ochii președintelui Dănuț – a stat cu arma în mână la douăzeci, treizeci de metri distanță de Baricada de la Inter, în noaptea în care au murit 49 de oameni, când au fost 463 de răniți și 698 de arestați. Dar, hei, nu e nimic, ne asigură Jandarmeria, adică toți subordonații lui Pahonțu de pe vremuri, că omul e ok, că ce s-a întâmplat în noaptea aceea e conform legii. A cărei legi? A legii care îl proteja cu orice preț pe Ceaușescu?
Care ar fi, oare, următorul pas spre disoluția morală a societății? Disoluția totală, zic.