PNL pare lovit de un blestem: orice ar spune, oricât de grav, oricât de groaznice ar fi evenimentele povestite, la un moment dat auditoriul izbucnește în râs. Vă jur, puneți-l pe Ludovic Orban să relateze despre un accident rutier cu 15 morți, dintre care opt copii și trei femei însărcinate. După zece minute, rușinat, mușcându-ți buzele de ciudă, roșu la față, transpirat, cu tâmplele plesnindu-ți de jenă, te va pufni râsul.
Spre exemplu, Orban zice că PNL trebuie să declanșeze ”un război total cu PSD”. Acum ce fel de război e? Ce v-a ținut până acum să declanșați un război total? Credeați că, totuși, undeva în sufletul lor, pesediștii sunt băieți buni, dar se exprimă prost? Și în ce constă ”războiul total”? Ce din ceea ce nu ați făcut până acum veți face? Nu veți mai depune moțiuni ridicole?
”Avem de-a face cu o bandă de hoți, de incompetenți, de țepari…” Țepari? Cum naiba să te ia cineva în seamă când tu găsești să spui despre pesediști că sunt țepari? Țepari sunt unii cu care ai făcut ”o combinație” și dup-aia nu și-au mai ținut promisiunea. Dar e vorba de o promisiune între borfași.
Însă Ludovic Orban poate mai mult: ”Orice român care se va îmbolnăvi de gripă în cursul acestei ierni, la fiecare strănut, la fiecare pastilă pe care o ia, la fiecare suflare de nas, la fiecare oră cu temperatură are ceva de făcut. Să îi afurisească pe pesediști”.
Așadar, ”țepari” și ”afurisenie”, iată cele două concepte pe care se sprijină critica penelistă. Nici nu mă gândesc că nu va fi un succes, nu văd unde ar putea eșua războiul total dacă se va face apel la arma teribilă a afuriseniei.