Dacă vă gîndeați cumva că, văleu, cei enșpe ani cu care Justiția i-a încălțat pe Mazăre și Martin, patronul Polaris M Holding, pentru combinațiile cu gunoaie din Constanța, vor schimba cumva în bine modul în care se fac afacerile cu gunoaie de la malul mării, ei bine, stați liniștiți că nu. Nici vorbă.
Mă rog, ceva se mai schimbă, pe ici, pe colo. Dar nimic esențial. Uite, spre exemplu, în urmă cu o lună, Primăria Constanța punea la cale o simpatică achiziție a unor containere modulare. Mai exact, oamenii au cumpărat un fel de tomberoane în sistem Lego, care pot fi urcate unul peste altul sau lipite unul lîngă celălalt, în funcție de cum o cer condițiile. Cu doar 650.000 de lei au fost cumpărate 76 de astfel de platforme – cu un număr total de maximum 284 de module – care urmează să fie amplasate prin oraș.
În timp ce peste tot lumea se chinuie să implementeze sisteme cu tomberoane aflate în subsol – că, deh, aspect, miros, mizerie –, Primăria Constanța vrea să facă niște jocuri Lego din tomberoane. Mă rog, atît îi duce pe ei capul. Însă, mai departe de ideea în sine, merită spuse cîteva cuvinte și despre firma de la care va fi făcută cumpărătura. În primul rînd că licitația a fost un real succes și pentru că doar o firmă a participat la ea. Apoi, firma care a participat – și care a și cîștigat contractul – se numește Lavitex Prod SRL și are un lung șir de succesuri în relația cu statul. Lavitex se ocupă în principal cu producerea de locuri de joacă, aparate de fitness în aer liber și mobilier urban. Și, iată, tomberoane de gunoi în sistem Lego. Chiar și mai important, Lavitex e un client fidel al administrațiilor PSD. Spre exemplu, firma asta din Breaza a devenit cu adevărat celebră după ce era cît pe ce – mai departe de milioanele de euro din contracte cu SRI sau Ministerul Apărării – să încaseze un super-contract de la Primăria sectorului 3, unde Robert Negoiță făcuse un caiet de sarcini în urma căruia ar fi vrut să cumpere locuri de joacă de vreo 170 de milioane de lei, iar specificațiile mergeau pînă la detalii absurde, precum „cîine cu os în gură“ sau alte chestiuni care, ce să vezi, erau fix detaliile locurilor de joacă pe care Lavitex le făcea.