Joaca de-a procesul democratic și consiliile de administrație

Consiliile de administrație ale companiilor de stat sînt definiția sinecurii la carpato-danubieni. E nu doar cvasi-cunoscut că pozițiile astea sînt ocupate strict pe bază de carnet de partid ori apartenență la un anumit grup de interese politico-financiare, însă nimeni nici măcar nu susține că lucrurile s-ar petrece altfel. E genul acela de stare de fapt cu care mergem înainte, precum fumătorul care știe că țigara nu-i bună, dar fumează în continuare.

În teorie, însă, posturile astea nu-s chiar numite discreționar de către sforarul X. Are loc un proces, o selecție, e cu meritocrație, cu condiții, cu head-hunting. Te apucă rîsul, nu alta.

Să luăm, de exemplu, Societatea Electrocentrale Craiova SA și Societatea Electrocentrale București SA. Și să mai luăm și Complexul Energetic Valea Jiului SA, că și ăsta e în subordinea Ministerului Energiei, la domnul Burduja. La companiile astea urmează să fie numiți oameni noi – sau vechi – în consiliile de administrație. Să fie aleși, desigur, căci, așa cum ziceam, în scripte e un proces de selecție. Că domnul Burduja e școlit pe afară, știe cum e cu corporate governance, cu planuri de management și cu eficiența unei companii.

Orice combinație trebuie acoperită cu acte

În prima parte a lunii martie, Ministerul Energiei a publicat cîte o „scrisoare de așteptări“, în cadrul „procesului de selecție“ a membrilor din CA-ul fiecărei companii de stat. Un document serios, în care sînt prezentate toate așteptările, astfel încît „doritorii“ să poată răspunde cît mai bine așteptărilor statului, ale acționarilor adică, în cadrul unor scrisori de intenție pe care ar urma să le depună odată ce sînt aleși pe „lista scurtă“. Teoretic, dacă citești documentul ăsta, de vreo zece pagini, ai zice că te afli chiar în fața unui proces pe bune. La fel și dacă citești anunțurile, căci oamenii publică și anunțuri pe site-ul instituției, e transparent carevasăzică. Numai că, desigur, totul este un simulacru ieftin.

Head-hunting de ochii lumii

Spre finalul lunii februarie, Ministerul Energiei achiziționează niște „servicii de asistență pentru recrutare de personal“ în vederea selecției membrilor din CA de la cele trei companii de care vă spuneam mai sus. E vorba de două contracte, unul în valoare de 4.000 de lei, care ar trebui să acopere tot procesul de recrutare pentru Electrocentrale Craiova SA și Electrocentrale București SA, plus încă unul de 2.700 de lei, care să acopere procesul de selecție a membrilor din CA de la Complexul Energetic Valea Jiului SA.

Cum ar veni, pentru cele trei companii se caută specialiști, oameni care să știe audit, să aibă diplome, să se priceapă la fel și fel de chestii, să fi participat la cursuri prin străinătate, iar recrutarea lor costă o nimica toată? Să ne înțelegem, vorbim cam de patru-cinci membri pentru fiecare companie. Te costă mai mult să dai un anunț pe Internet decît tot contractul ăsta de fake head-hunting. Iar dacă încă nu v-ați lămurit că totul este o vrăjeală ieftină, făcută cu scopul de a acoperi cu niște acte o combinație de partid, iată, cele două contracte au fost cîștigate de Fox Management Consultants SRL, o firmuliță de apartament, din București, cu un singur angajat și care, în cel mai bun an al existenței sale, a avut o cifră de afaceri de puțin peste 5.000 de euro lunar. Perfect pentru rolul oficial de „expert independent“ al procesului de recrutare. Recrutare…