Ca și când nu era suficient că s-au umplut magazinele de gingăl belși și moși crăciuni în căutare de scuturat portofele, zilele trecute am dat și peste un pluș patriotic printre rafturi, creștin și mai ales oaie. Până la urmă, dacă acele oribilități labubu au devenit senzație mondială, de ce n-ar deveni pupic, micul românaș, o senzație locală?
Unde mai pui că pupic nu e doar o oaie românaș, dar e o oaie care zice rugăciunea îngerașul și cântă melodii de somn ușor. Bașca, proiectează stele în culori și are pe frunte un pupic. Mă rog, o stea, dar îi zice pupic.
Aproape că l-aș fi cumpărat pe acest pupic, că-mi plac jucăriile de pluș, dar pur și simplu nu m-a convins treaba cu proiectatul de stele în culori. Și nici partea cu recitat rugăciunea. Poate că, dacă ar fi fost programat să cânte turul doi anapoi, aș fi băgat mâna în portofel.
Nu-i nimic, mai așteptăm. Sunt convins că nu mai e mult și vor apărea tot felul de astfel de jucării, alde scuipic – românașul patriot, o oaie în pantaloni roșii care te previne, în versuri, despre pericolul nanocipurilor din pepsi. Până la urmă există, sunt convins, o piață și pentru așa ceva. Dacă a scris și Turcescu o carte despre patriotismul cu epoleți și turul doi anainte-anapoi, orice e posibil.
Jucăria patriot, micul românaș pupic
