Da, are dreptate Șăfu’: singura soluție ca să se depășească criza asta e coabitarea. Însăși ființa umană în alcătuirea ei este expresia armonioasă a unei coabitări. N-are capul nostru două creiere, ăl mare și cerebelul? Are! N-are două urechi? Are!
N-are chipul nostru doi ochi, deși unele guri rele îi zic Șăfului „Chioru’“? Are! N-are nasul nostru două nări? Are! Nu coabitează corpul nostru cu două mîini, două picioare, două intestine, doi plămîni, doi rinichi? Coabitează! Nu au bărbații – avangarda regnului animal! – două testicule? Au! N-are Șăfu’ un ficat cît două? Are! Și-atunci?
Văd România în viitor ca expresia fericită și exemplară a unei coabitări, așa cum au coabitat în Franța, pînă la adînci bătrîneți, chioru’ de Sartre cu senzuala Simone de Beauvoir, el murind primul.
►Ce-i drept, nici Crin Antonescu nu coabitează rău. Ieri, de pildă, a coabitat pînă la prînz ca un prunc, nici nu s-a dezvelit.
(va urma)