Pentru mine, cel mai important eveniment în aceste zile de foc şi pară în viaţa noastră politică – atacul asupra ICR, plagiatul lui Ponta, „Blitzkrieg“-ul USL în Parlament, suspendarea Şăfului – este c-a început Turul Franţei.
► Bunul meu prieten George Ţâra de la Prundu-Bîrgăului, un as într-ale gramaticii, a rezolvat dintr-un foc controversa legată de buclucaşa frază dată elevilor la examenul de capacitate anul acesta: „Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii“. Îmi scrie George: „Dragă Nutzi, merge un tip la doctor şi zice: «Domnule doctor, ceea ce mă mănîncă pe mine-n fund sînt limbricii». «Da?», zice doctorul. «Păi, ia dezbrăcaţi-vă, să văd eu ce vă mănîncă-n fund.» «Păi, nu puteţi!», face tipu’. «De ce?» «Pentru că ceea ce mă mănîncă e predicativă, iar limbricii sînt subiectul, pe care nu-i puteţi vedea!λ“. Q.E.D.
► Mi-e dor de-o inamovibilitate ca de mama. Chiar aşa, ce poate fi mai frumos decît să fii inamovibilă? Te trezeşti dimineaţa după un somn plăcut, nu trebuie să te mişti, că ţi se aduce micul dejun la pat, ca-n filme, mănînci puţin mestecînd alene, te mai uiţi la Discovery sau la un accident pe DN 1, mai aţipeşti puţin după un duş frugal, te ridici în capul oaselor pe la amiază pentru prînz, bei ceva cu gheaţă, îţi faci apoi siesta, te scoli la fix să prinzi la 17 Crimele din Midsommer, iar seara tîrziu, cînd se strecoară sub cearşaful tău ecologic Şăfu’ şi-ţi şopteşte ceva la ureche, nu trebuie să te mişti prea mult, fiindcă eşti inamovibilă şi face el totul.
(va urma)