Nu ştiu de ce se face atîta mişto de marea capacitate de absorbţie a fondurilor europene a dnei Elena Udrea. În fond, poate să fie o chestie tragică: uite, de pildă, Grecia, care de atîta absorbit, e gata să sucombe, vai de mama ei! Absorbi, absorbi, da’ mai fă şi-o pauză, că altfel te-neci dracului!
♦ Din cînd în cînd, seara tîrziu, după o zi de muncă, Şăfului îi place să aibă mici solilocvii cu mine. Nu, n-am greşit, ştiu ce-nseamnă „solilocvii“, da’ Şăfu’ nu suportă solilocvii singur, ci trebuie să-l asculte cineva, recte eu, care ştiu să tac. Aseară, cu capul în palme, în Biroul Ovul, cum îi zic eu, mi-a spus lăcrimînd: „Mai ţii minte, Nutzi, melodia aceea nemuritoare interpretată de regretata Doina Badea? «Pe-ntinsul Mării Marmara / Un singur marinar cînta?». Ei bine, marinarul ăla eram eu. Numai eu cîntam, restul stăteau smirnă. Era minunat: motoarele duduiau, «Biruinţa» înainta lin, pe mateloţi îi puneam să facă skanderbeg să nu se plictisească, eu citeam apoi Fram, ursul polar… Pace şi linişte… Ia să fi îndrăznit careva să-mi nesocotească ordinele! Păi, dacă pe vremea aia Ponta ar fi refuzat să-mi fie secund, l-aş fi aruncat peste bord! Ia vezi acolo, pe raftul ăla, după Levantul, e o sticlă. Fii bună, te rog. Mă tîmpesc de tot cu solilocviile astea“. Şi bea infinitezimal, din pahar, aşa, ca o păsărică. „Pe cînd acum? Zi şi tu: consilierii m-au părăsit, Capitala o pierdem, Ungureanu ăsta şi-a dat masteratul cu studii ebraice şi eu nu cunosc limba, mi se bate cînd ochiul stîng, cînd cel drept, de nu mai ştiu cu care să mă uit – numai mizerii!“
Mi se rupe, zău, inima cînd îl văd aşa. Ce-o să se aleagă de omul ăsta? Iliescu, de bine, de rău, e sănătos tun, Constantinescu a fost lider zonal, numai Şăfu’, săracu’, parcă dă în solilocvium tremens.
(va urma)