Dacă ar fi să fac şi eu un pictorial ca tiza mea de la Ministerul Turismului şi Dezvoltării Regionale, eu nu mi-aş alege să imit personaje mondiale precum Margaret Thatcher, Angela Merkel sau Madonna, care n-au de-a face cu specificul nostru naţional, ci aş merge pe figuri din zbuciumata istorie autohtonă. Fiindcă am o conformaţie pectoral asemănătoare, aş începe cu Vrîncioaia, singura femeie care, nopţi în şir, i-a ţinut efectiv piept lui Ştefan cel Mare.
Cum aş putea apoi s-o uit pe văduva lui Ieremia Movilă, care, după ce-a fost violată de o întreagă hoardă tătărască, a mai avut puterea să se ridice dintr-un crîng şi, sumeţindu-şi nenumăratele-i fuste, s-alerge non-stop 40 de kilometri spre Iaşi, vestind iminenta invazie cu celebrele vorbe „Săriţi, oameni buni, că m-au ruşinat păgînii!“? Iar pentru că trăim vremuri de criză, le-aş arăta celor de la Tabu, cu o minimă investiţie, cum închega o ciorbă, din te miri ce, Smaranda Creangă.
Doamne, numai gîndindu-mă ce oferte feminine generoase ne oferă trecutul, m-apucă tremuriciul! De pildă, care om, fie el neamţ sau Sergiu Nicolaescu, n-ar holba ochii minute în şir pe paginile în care eu aş întrupa-o, lîngă o mitralieră, pe o Ecaterina Teodoroiu goală puşcă? Cine n-ar vrea să vadă, aşa cum a făcut-o mă-sa, enigma Otiliei? Şi ca să arăt că pămîntul nostru a primit cu ospitalitatea-i caracteristică, ecumenic, orice tip de senzualitate, aş trage un cadru şi cu nesăţioasa Raşelica Nachmansohn.
Pentru prezent, aş poza, cu respect, în dna Maria Băsescu, pentru că numai noi două ştim prin ce trecem.
(va urma)