♦ Vegetarienii ăştia sînt nişte ipocriţi. Nu consumă carne că, vezi Doamne, ucidem animalele, făcîndu-le să sufere îngrozitor. În schimb, se îndoapă cu legume, zarzavaturi şi fructe, de parcă astea n-ar fi lucruri vii. Ei n-aud cum bufnesc în plîns, cum se vaită nişte ardei puşi pe plită la copt? Cum tresar la prima arsură, cum încearcă să fugă de-acolo? Ba, mai mult, noi, sadici, îi întoarcem pe-o parte şi pe alta, perpelindu-i ca pe Giordano Bruno!
Ce-or simţi bietele semincioare de ardei capia cînd carnea în care stau şi care le apără se face scrum? Nu spargem noi capul alunelor şi nucilor ca într-o bătaie dintr-un bar din Giurgiu, nu luăm pielea de pe piersici, caise, portocale precum criminalul din Tăcerea mieilor de pe spatele victimelor sale? Ba le mai şi tocăm în mixere precum a fost tocat senatorul Bailey în Once upon a time in America, da’ măcar ăla s-a aruncat singur în maşina de gunoi! Cît suferă porcul sacrificat obşteşte la Crăciun? Cinci, hai, zece minute. Dar această minunăţie a naturii, fasolea, o chinuim prin fierbere, pînă-şi dă duhul, pe puţin trei ore! Şi n-o chinuim singură, ci alături de vînjosul morcov, de supla şi senzuala ţelină, de delicata frunză de dafin, ca într-o adevărată oală de concentrare! Şi roşia!… Nu degeaba sîngele hollywoodian din toate horror-urile stupide e pur şi simplu suc de roşii.
Aşa că, vegetarianule ipocrit, să mă laşi! Cînd te va chema Dumnezeu la Judecata Lui, degeaba vei spune tu că n-ai pus gura pe carne, căci El, în marea Sa bunătate, îţi va arăta o grădină unde arhangheli în formă de vinete, heruvimi cu aripi din foi de varză şi serafimi cu plete de leuştean te vor privi mustrător, iar Sfîntul Dionisie Areopagitul te va supune la cazne indimenticabile în faţa unui cazan aburind de fasole cu ciolan afumat! Poftă bună!
♦ Imaginea iadului, pentru mine, e un Mall infinit, cu absolut de toate şi plin de camere de supraveghere, în care tu te plimbi, fără o leţcaie în buzunar, o eternitate.
(va urma)