În sfîrşit, sîntem şi noi, românii, remarcaţi cu ceva pozitiv: după cum a prezentat şi canalul Discovery, pe teritoriul îndelungatei noastre patrii s-a descoperit cel mai vechi craniu, de peste 40.000 de ani, al lui homo sapiens din Europa. Nu craniu de homo erectus (asta ne-ar mai fi lipsit!), nu craniu de Neanderthal, ci de homo sapiens, de om deştept. Dar culmea e alta: cînd un specialist german a reconstituit, pe baze ştiinţifice, trăsăturile chipului acestui strămoş al nostru, el nu se încadra în nici un tip, nu era nici caucazian, nici asiatic, nici afro-american, nici de aborigen australian, nu semăna cu nimic. Aşa că să nu ne mai facem probleme cu UE, cu NATO, cu Merkel etc.: nici România nu seamănă cu nimic.
► Văru-meu Costel de la SPP, care e pasionat de extincţie, de sfîrşitul lumii, de insignifianţa noastră în Cosmos, mi-a arătat ieri o fotografie luată de nu mai ştiu ce sondă americană ajunsă lîngă Saturn. Pe poză se vedea, în prim-plan, un inel al lui Saturn, iar hăt-departe, la mama dracului, într-un hău întunecat, se întrezărea un punctişor: Terra. „Vezi ce mici sîntem?“ – a zis văru’ Costel, cu lacrimi în ochi. „Şi tu te gîndeşti la pensie!“
Adevărul e că mi se rupe de perspectiva asta saturniană. Şi-apoi, ce mare brînză e şi Saturnu’ ăsta? Are el oceane, fluvii, cîmpii mănoase? N-are! Are el nunţi, botezuri, frumoase înmormîntări? N-are! Are el fasole cu ciolan afumat? N-are! Are el referendum? N-are! Are X-Factor? N-are! Are Antena 3? Ciuciu! Aşa că, decît să locuiesc pe Saturn şi să mă uit la Terra ca la un punctişor, mai bine stau aici şi mă uit la Saturn cum s-a uitat Gordon la Crin Antonescu: cu milă.
(va urma)