Caţavencii

Jurnal de Cotroceni

Mie mi-e foarte simpatică Monica Macovei, fiindcă, punîndu-mă în locul ei, mi-e tare milă de mine.

 ► În aşteptarea reîntoarcerii Şăfului, s-a făcut curăţenie generală la Cotroceni: s-au spălat perdelele, s-a dat cu o ceară nouă pe parchet, s-au scuturat şi spălat cearceafurile şi pernele, de pe care au fost prelevate şi puse la păstrare trei fire rebele căzute din părul Interimarului pentru vizitatorii de peste secole ai Muzeului Preşedinţilor Români, au fost dezgropate de sub podeaua pivniţei 14 lăzi îngropate acolo din Fondul Strategic de Rezervă al palatului, cunoscut şi drept „Fondul Chivas“, s-a scos o nouă ediţie, un compendiu, cu litere mai mari, din Levantul, iar noi, funcţionarii publici pare-se inamovibili, citim în draci, plini de speranţă, nuvela lui Negruzzi cu reîntoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu. Pînă şi ciorile, care în toată perioada suspendării s-au învîrtit ca nebunele deasupra parcului, acum s-au aşezat cuminţi la locurile lor. „Restauratio in integrum“, cum ar fi zis străbunii noştri de la Roma, care nu ştiau ce-i aia vot şi-aveau numai urne funerare.

 ►Văru-meu Costel şi colegii lui de la SPP care au fost toată perioada asta în concediu i-au pregătit Şăfului un tort mare, o colivă, de fapt, pe care au scris cu 7.500.000 de bobiţe de zahăr „I-aţi ciuruit!“.

(va urma)

 

 

 

Exit mobile version