Jurnalul lui Ahmadinejad
4 octombrie – Aseară am fost cu amicii la o execuţie prin lapidare şi am rămas şi la o bere după. A fost foarte mişto, am râs de Ahmed până spre dimineaţă. Nu-mi vine să cred cum a ratat el tâmpla de la doi metri. Cred că nici Florin Costea nu rata de acolo, chit că a stat un an pe bară. La un moment dat, le-am zis băieţilor de problema aia mai veche a mea şi i-am întrebat dacă nu ştiu ei un meseriaş bun, unul care omoară fără să facă mizerie. Mi-a sărit în ajutor tot Ahmed, săracul: „E unul la mine în cartier, dar nu lucrează ieftin. O să te coste mult şi materialele, şi execuţia“.
5 octombrie – Am luat legătura cu meseriaşul şi ne-am înţeles la preţ. Îmi place că e un om serios, cu experienţă. Se vede că a mai făcut, pentru că mi-a zis din start de câte încărcătoare de Kalaşnikov are nevoie ca să-l lichideze pe ambasadorul Arabiei Saudite la Washington.
6 octombrie – Gata, i-am făcut rost omului meu şi de viză pentru America. Am reuşit să-l strecor printre lucrătorii care se duc în Occident să câştige şi ei un salariu decent. Oficial, merge în State ca să aibă grijă de un bătrân.
Jurnalul lui Hillary Clinton
6 octombrie – Am fost informată că CIA a pus mîna pe un tuciuriu, cu o tonetă de şaorma, care dădea tîrcoale reşedinţei ambasadorului saudit. Nişte cretini, nu ştiu de unde-i recrutează zilele astea! De la ASE? L-au învineţit şi l-au dus la Guantanamo. Noroc că, pe lîngă şaorma ambasadorului saudit, îi place să mănînce şi bătaie, că altfel să te ţii conflict diplomatic!
8 octombrie – Nu ştiu ce-i cu sauditul ăsta, dar se înghesuie arabii să-i facă felul mai ceva decît un grup de stagiare, grase, urîte şi mult mai puţin curve ca mine, în biroul lui Billică al meu. De data asta am prins un iranian pe nume Al-Meseriaşu, care se ascunsese într-o cutie uriaşă de pizza şi încerca să se trimită prin poştă. Un amator. Cît de prost să tragi, băi, nene, ca să ai nevoie de 50 de încărcătoare de Kalaşnikov ca să nimereşti un saudit de 1,70 m şi 120 de kile?
10 octombrie – E clar, Ahmadinejad ăla e complet incompetent. Nu degeaba l-au botezat părinţii şi Răzvan. Pînă la urmă se dovedeşte că, dacă ai nevoie de un pretext ca să invadezi Iranul, trebuie să ţi-l fabrici tot singur. Ooof! Oare cît mai costă un accident aviatic zilele astea? Că dacă înscenăm un accident de maşină la Timişul de Sus, o să bată la ochi…