Rostul lui Călin Georgescu pe lumea asta nu e doar să facă AUR de rahat, ci și pe jurnaliști.
Cu fiecare apariție mai demontează câte un compilator de vorbe. Acum o săptămână pe Răzvan Dumitrescu, mai recent pe Anca Alexandrescu. Nici unul dintre ei nu mai are nevoie de nici o prezentare, în sensul că nu am chef să cobor până acolo.
De data asta, însă, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Dumitrescu, spre exemplu, nu pare deloc departe de credințele antisemite și legionare ale lui Călin Georgescu. În momentul în care îl înfruntă pe Georgescu, Dumitrescu spune ceva de genul: „Ce vreți, dom’le, așa e istoria din moși-strămoși, nu că e adevărată, dar tradiția spune că a fost Holocaust, e o chestie de imagine“. Pentru Dumitrescu, poziția ideologică a lui Georgescu ar trebui nuanțată ca să „nu se pună rău“, cum ar veni, dar nu pentru că e una bolnavă în sine. Nici Dumitrescu, nici dezorientata de Anca Alexandrescu nu au dat de pământ cu Călin Georgescu, explicându-i ca la proști că a greșit țara, epoca și că tot ceea ce spune aparține unui set de idei criminale. Criminale la propriu, și-au dovedit această capacitate, sunt testate.
Amărâta de Anca Alexandrescu e atât de mândră, că îi și mulțumește lui Georgescu c-a venit la ea în emisiune încă de când nu se băteau televiziunile pe el. Cumva, zdruncinata e tare mândră că l-a descoperit pe acest Dobrin al negaționismului.
Altfel, Călin Georgescu face mai degrabă figura unui bunel scrântit de care familia ar trebui să aibă mai multă grijă.