1 august
Dragă jurnalule, ți-e cald? Pun pariu că sunt foarte răcoroase copertele astea de plastic în care te-am învelit. Ce-aș vrea să fiu și eu un simplu caiet acum! Dar iată că nu se poate. Se pare că trebuia neapărat să fiu un om care merge zilnic la muncă, într-o cutie de metal plină de oameni, care se-ncălzește la soare. Dragă jurnalule, trebuie, totuși, să te avertizez: dacă la iarnă avem probleme cu gazele, s-ar putea să te bag pe foc.
3 august
Am văzut la televizor că, în viitor, s-ar putea ca Bărăganul să devină de nelocuit, din cauza schimbărilor climatice. Mă rog, cred că exprimarea corectă e asta: Bărăganul va deveni de nelocuit ȘI din cauza schimbărilor climatice. Oricum, în câte locuri de nelocuit n-am stat eu până acum… Tot ce sper e să meargă bine Internetul, restul se rezolvă.
4 august
De parcă n-am avea destule pe cap, văd că avem probleme și cu apa. Vor ăștia s-o raționalizeze, cică n-ar fi destulă. Of, și speram să ne salveze de la sărăcie motorul cu apă. Se pare că nu e cazul. Ce ar trebui inventat acum ar fi un motor cu probleme, că probleme avem destule. Dacă se inventează motorul care merge cu probleme, pot să fac turul Europei fără să cheltuiesc nici un ban, doar cu necazurile pe care le-am adunat în ultimii doi ani.
5 august
Am visat că Iohannis voia să-și facă un teren de golf la mine-n grădină, însă nu orice teren, ci unul care să poată fi folosit și pe timp de război. Mai exact, găurile în care trebuie să bagi mingile ar fi fost prevăzute cu mici adăposturi antiatomice, în care mingiuțele să se adăpostească în cazul foarte probabil al unui război nuclear. „Bine, dar cu ce ne-ar ajuta pe noi?“, l-am întrebat pe Iohannis, iar președintele mi-a explicat, pe un ton confidențial, că n-o face pentru el, ci pentru o mingiuță de golf față de care are niște obligații. „Am întâlnit-o în timpul unei vacanțe în Thailanda“, mi-a zis președintele. „Ne-am împrietenit imediat pentru că ne-am dat seama că avem pasiuni comune și că vorbim la fel de mult.“
Atunci mi-am dat seama că totul e un vis, pentru că adevăratul Iohannis n-ar fi stat la discuții cu mine, ci și-ar fi rugat un palton de încredere să bată la ușa mea și să-mi transmită mesajul.
