28 iunie
Citesc cu interes teoriile conspirației care au apărut cu privire la marșul meu spre Moscova. Nu de alta, dar vreau să-nțeleg și eu ce se petrece. Momentan, cea mai interesantă teorie mi se pare că e aia care spune că totul a fost o încercare mascată a lui Putin de a muta trupele Wagner în Belerus, pentru un atac asupra Kievului. Sper că asta e explicația a ceea ce s-a întâmplat, că altfel nu mă văd bine.
29 iunie
M-am cazat într-un hotel din Minsk foarte cochet. Vestea proastă e că sunt la etajul 45. Vestea bună e că nu se deschid geamurile. Vestea proastă e că nici nu sunt cel mai îndemânatic om din lume și e foarte posibil să nu fi dat eu de cap mecanismului. Tot ce sper e ca asasinii mei să fie la fel stângaci ca și mine și să nu se prindă nici ei cum funcționează sistemul de deschidere a geamurilor.
Nu-mi place deloc că sunt la un etaj așa de sus. Aș fi preferat să fiu mai aproape de sol, ca să mor repede, să nu mă mai gândesc atât de mult până la momentul impactului.
30 iunie
Mi-a venit o nouă idee de teorie a conspirației. Ce-ar fi dacă tot deranjul din ziua aia a fost pus în scenă de Putin pentru a arăta că e un tip de o generozitate infinită și că e capabil de iertare? Că poate să treacă cu vederea o trădare măruntă, pentru că el, în mărinimia lui, se ridică peste nivelul acestor conflicte meschine. Și că nu doar că-și cruță dușmanul care s-a răsculat împotriva lui, dar îi dă și o funcție de conducere în statul rus, ca să arate că iertarea lui e fără margini. Da, asta e explicația! Trebuie acum să-l mai conving și pe Putin că asta a vrut să facă.
1 iulie
Mi s-a adus în cameră o cană cu ceai și nu știu ce să fac. Dacă îl beau, s-ar putea s-o mierlesc. Dacă nu-l beau, o să mă-mpuște în cap agentul FSB care-mi ține pistolul la tâmplă și mă somează să sorb odată din cana aia, că n-are chef să stea toată ziua după mine.
