15 februarie
Dragă jurnalule, și astăzi am fost făuritor de hrană. Am făurit hrană încă de dimineață, când mi-am făcut o omletă, ca să am energie să făuresc hrană și în restul zilei. Și chiar mi-a prins bine să mănânc ouă sănătoase, de găină românească, în loc de gândaci la tavă sau salată de lăcuste sau pandișpan de greieri. Mă cutremur când mă gândesc la ziua când vom ajunge să făurim hrană din insecte. Cândva, am făcut un jurământ și vreau să-l respect: eu animal mai mic decât rădașca nu mănânc.
16 februarie
De ce m-ai prins în pumnul tău, copil frumos? / Tu nu știi oare / Că grâul crește pe ogoare / Și că insecta are un gust rău?
Ce zici, dragă jurnalule? Cum sună poezia mea? Te-ar convinge să nu mănânci făină de insecte și să alegi făina tradițională, de grâu românesc, importat din Olanda, după ce inițial tot noi l-am exportat acolo pe un preț de nimic?
Vreau să scriu și o variantă nouă la „Moartea căprioarei“, în care un vânător face braconaj pentru ca familia lui să nu mănânce preparate din lăcuste.
17 februarie
Mi se pare groaznic să mănânci insecte, dar și mai nasol e să lucrezi într-o măcelărie de insecte. Cu ce omori bieții greieri? Câtă dexteritate trebuie să ai ca să îi înfigi un cuțitaș minuscul în beregată? Cum îl tranșezi? Cum cureți mațele de greier pentru cârnați?
Dacă e să tragi linie și să fii sincer cu tine, insectele au un singur avantaj: având șase picioare, au mai multe pulpe. Dar atât. Alt avantaj n-au. Nu mai spun că mi se pare greu să le păzești. Odată, bâzâia o muscă în camera în care stăteam și, după ce-am deschis geamul, musca a ieșit și dusă a fost. Oricine putea s-o prindă și să spună că e a lui. Eu n-aveam nici o dovadă, mă simțeam neajutorat. Atunci am decis să nu mai cresc insecte, pentru că te atașezi de ele ca fraierul și ele pleacă.
5 vizualizări
