24 iunie
Dragă Jurnalski, nu e bine deloc ce se-ntâmplă. Prigojin a intrat în Rusia și a anunțat că se-ndreaptă spre Moscova, în fruntea unei coloane cu sute de vehicule, din care fac parte mii de soldați. Am încercat să vorbesc cu el, dar degeaba. Nu vrea să discute cu mine. Ba chiar i-am propus să ne-nțelegem ca doi oameni raționali și să ne rezolvăm conflictele printr-o luptă în cușcă, dar nici asta n-a vrut. Cică totul e o capcană și că vrea să-l bag în cușcă, ca pe Navalnîi.
Of, jurnalule, ce să fac? Omul ăsta e nebun, vrea să bată un biet bătrân lipsit de apărare, a cărui armată e ocupată cu atacarea statului vecin.
Ce să-i zic? Ce să-i ofer? Cu ce să-l ameninț? Uneori am impresia că Prigojin e blindat în fața mea. Doarme numai la parter, n-ai de la ce etaj să-l arunci. Bea doar vodcă, niciodată ceai, așa că n-am cum să-l otrăvesc. Și, chestia care pune capac la toate, nici nu scrie articole de presă, ca să zici că-l pot omorî în condiții suspecte, ca pe un ziarist.
25 iunie
Dragă jurnalule, am vești bune. Am picat aseară la înțelegere cu el. A rămas că nu-i fac nimic, dacă se întoarce din drum și își vede de treaba lui.
Și, până la urmă, de ce i-aș face ceva? Ce să am eu cu omul? Ce mi-a făcut? A mers și el spre Moscova. Ce, e ilegal să mergi pe stradă? Doar trăim într-o țară liberă. Bravo lui că s-a deplasat pe șosea și, consumând benzină, practic a băgat bani în economie. Cum să mă supăr eu pe Prigojin, dacă tot ce-a făcut a fost să dea un ajutor greu încercatei noastre economii?
Evident, cu cetățenii care l-au aprobat de pe margine o să am eu altă discuție. Prevăd ani grei de închisoare pentru acele foci decerebrate care au aplaudat fără minte acțiunile lui Prigojin. Adică n-am înțeles, ce era așa de extraordinar acolo? Un om mergea pe stradă. Întâmplător, în direcția Moscovei. Nimic ieșit din comun. Un olimpic la matematică n-ați aplauda.
