Întrebat cine ar vrea să fie cînd va crește mare, Andrew Warhola Jr., fiul de emigrant ceh talentat la desen hărțuit de colegii de școală, ar fi răspuns, probabil: Altcineva. A reușit să ajungă doar Andy Warhol, cult-simbolul pop-art-ului american, artistul care a influențat nenumărate generații.
Născut și crescut în Pittsburgh, orașul industrial tern, homofobic și segregat al anilor ’30, într-o familie săracă, modestă intelectual, copilul tăcut și timid dus frecvent la biserică de mama habotnică rămîne profund impresionat de coloratele și foarte expresivele icoane bizantine (cam toate portretele sale importante de mai tîrziu – Marilyn, Elvis, Liz Taylor, Jackie Kennedy – sînt, practic, niște icoane de sfinți americani moderni). La 20 de ani, băiatul acneic și introvertit pleca definitiv la New York, cu 50 de dolari în buzunar și visuri pentru o altfel de viață. Avea s-o trăiască, din momentul în care,din toată imaginația, inspirația și ideile sale provocatoare de grafician, ilustrator de reviste de modă și creator de publicitate necunoscut, apar brusc în media cutiile de supă Campbell’s, o surpriză estetică încărcată de sensuri mai valoroasă decît o simplă reclamă. Considerat prea comercial, neacceptat deci de lumea artistică „serioasă“ a anilor ’60, se retrage un timp în The Factory, atelierul său de creație nonconformistă, înconjurat de tot felul de outsider-i, talente nerecunoscute, artiști wannabe, căutători de muze în promiscuitate și droguri, cărora Andy le dă libertatea de a fi ceea ce vor ei să fie. După ce, în anii ’70, criticii îl acuză că se repetă, că nu mai e avangardistul de la început, că s-a transformat singur într-un produs media și un brand mercantil (Andy era obsedat de faimă și îi cam plăcea să se amestece printre vedete la evenimentele mondene), în anii ’80 e mentorul graffer-ilor, noii artiști ai străzii, și primește emisiunea sa pe MTV în care-și poate propovădui evanghelia: să te recreezi, să devii cine ai visat să fii. Asumat public ca asexual, într-o perioadă în care homosexualitatea era un stigmat și discuțiile pe subiect tabu, devia răspunsul la întrebările prea personale, în special cele despre sex (n-a declarat niciodată că e gay, deși relațiile sale intime cu parteneri exclusiv masculini erau notorii nu numai în cercul privat). Prin felul său bizar de a fi, aproape autist, exagerat la modul autoironic, și-a ascuns emoțiile și nesiguranțele sub masca excentricității – stilul său era o armă de apărare ofensivă împotriva societății care te judecă înainte să te cunoască.
Cam astea sînt concluziile din The Andy Warhol Diaries, docu-seria inspirată de jurnalul personal dictat prin telefon prietenei apropiate Pat, publicat la doi ani după moarte, în 1989. Vocea sa, reconstituită de computer, monotonă și un pic distorsionată, venită parcă de peste timp, reproduce cuvintele spuse telefonic acum 35-45 de ani, în timp ce pe ecran se derulează sincron imagini originale, fotografii și filme private sau publice, difuzate la știri și emisiuni TV ale vremii. Îl vedem aici și pe artistul Warhol, personajul care s-a prezentat lumii ca o operă de artă vie, actorul ce-și juca viața în fața camerei, maestrul disimulării care a creat mister și fascinație în jurul său, și pe omul Warhol, timidul cu perucă și armură îmbrăcată zilnic ca să nu sufere, nemulțumit de felul cum arată (o rușine cărată din copilărie),disperat după afecțiune, singur cu anxietățile sale: frica de a fi irelevant artistic, sentimentul de inutilitate și derizoriu. Sînt fețele unei personalități complexe, ale unui artist social atent observator al naturii umane ce și-a simțit perfect nu numai timpurile, dar a prezis și viitorul, ca un adevărat profet al epocii Internetului, în care fiecare individ poate avea momentul său de celebritate.
Și Andy l-a avut, și îl are în continuare, indiferent de ce spun unii. Pînă la urmă, ce rămîne în memoria publică din toată arta secolului XX? Ceasurile lui Dalí, fețele turtite marca Picasso și cutiile de supă ale lui Warhol.
The Andy Warhol Diaries, 2022, biografia unui geniu artistic, scris și regizat de Andrew Rossi după cartea omonimă publicată în 1989, șase episoade de 52-77 de minute, difuzat de Netflix.