Am ascultat live, la radio, din mașină, înconjurat de liniștea traficului blocat din București, conferința de presă a Curții de Apel. Am dat tare și am auzit cum i se șoptea ceva judecătoarei Nicoleta Arsenie. Neavând imagine cu care să asociez sunetele, am crezut că sunt mici precizări tehnice primite de la colegii de lângă, care să-i vină în ajutor.
Ulterior am văzut că le suna Lia Savonea, iar doamnele judecător de la pupitru comunicau între ele pe ascuns, la câțiva centimetri de toate microfoanele presei din România. Celebra propoziție „M-a sunat Lia.” s-a auzit clar, a înconjurat internetul și a făcut turul televiziunilor.
Cam ăsta e nivelul de discreție, dar și de inteligență al judecătoarelor savoniste. Cutremurător de scăzut și plăpând, la fel ca acuzele aduse colegilor reformiști. Noi am scăpat marii corupți de pușcărie, dar și ei dădeau cu dosarele în cap altor magistrați. Unii mai și țipau. E suficient să compari gravitatea acestor fapte pentru a înțelege cine sunt personajele negative din poveste.
Judecătoarea Diana Moroșanu a declarat simplu, cu subiect și predicat, că ceea ce a spus colegul ei în documentarul Recorder este adevărat. În cuvinte puține și clare. În schimb, ca să înțelegi ce spunea madam Arsenie îți trebuia facultate de drept făcută măcar la Bioterra. O limbă juridică de lemn de esență tare, o pedeapsă pentru creierul uman.
Ascultându-le și privindu-le pe doamnele din moțul conferinței de presă de ieri, observând cu câtă ușurință ne sfidează inteligența, am început să nu le mai bănuiesc de șmecherie. Acolo e prostie pură. Dacă ei, ca judecători, au făcut ditamai deranjul, cu toată presa, ca să spună că unii nu aveau bască, asta arată incontinență intelectuală gravă. Dacă nu-ți trece prin cap că microfoanele din dreptul gurii tale captează sunete, inclusiv șoapte, e semn de idioțenie în formă agresivă. Sunt șanse mari ca acești oameni să nu fie în stare să recunoască un fake făcut cu Ai, grosolan, nu de ăla profi, deci nici realitatea de ficțiune. Sau hoțul de omul cinstit.