Mama ipocriților e mereu însărcinată. Mama ipocriților naște ca mașina aceea care aruncă mingi de tenis la antrenamente.
Acum e moda să te arăți lovit cu genunchiul în organul bunului gust de lansările candidaților pentru Cotroceni.
De unde bani petru aceste lansări? OK, e o întrebare. Hai să întrebăm și hai să mai întrebăm o dată și încă o dată pînă ce vom primi un răspuns. Știm, răspunsul va fi nesatisfăcător. Așa că hai să schimbăm legile tranparenței finanțărilor către partide. Mă rog, deci chestii vechi.
Vai, Ponta a făcut o lansare faraonică, e fratele lui Kim Jong Un, e cumătru cu Ceaușescu, Iliescu l-a învățat să facă așa, Putin îi șoptea în căști ce să spună pe scenă. Absurdități izvorîte din aceleași zone corticale din care au văzut lumina zilei și declarațiile lui Ponta care puneau în echivalență regimul Băsescu și nazismul. Și faci aserțiuni despre gustul televizărilor și al punerilor în scenă chicioase într-o țară unde cele mai urmărite emisiuni de la teve sînt show-urile cu multe urlete și basculante de figuranți aruncați în devălmășie?
Încă o prostie care se scoate mai mult pe nări, pufnită cu siguranța taximetristului care îndrugă despre drumurile din Germania: păi, ăștia sînt aduși cu autocarele din toată țara, ce dreacu’…
E cea mai cretină afirmație pentru că are la bază o presupoziție de neacceptat: la mitingurile electorale ar trebui să vină – așa, pentru că au auzit din presă – membri de partid și simpatizanți sau oameni de pe stradă uimiți de puterea de seducție a discursului celui de pe scenă, fascinați de charisma irezistibilă a unui lider fermecător. Asta abia dacă se întîmplă la revoluții.
Da, în principal publicul de la MasterChef, Capatos și Suleyman iese la vot. E ușor manevrabil, e sărăcit și dispus să creadă multe. Dar să luăm reversul: Monica Macovei.
Face exact ce a făcut Ponta. Identic, la milimetru. Doar că pentru publicul pe care ea crede că-l vizează. Pînă acum nu a mers cu motocicleta. Nu există vreun pixel pe Internetul ăsta care s-o arate încălecînd vreun cal-putere pînă în momentul în care și-a zis că trebuie să atace în electoratul mai „cool”. Deci ce să facă? Păi, să facă ceva ce ea nu face de obicei, dar crede că ar fi pe placul acelui public: să călărească așadar un motor. Cu alte cuvinte, o minciună la fel de adevărată: ne stabilim un public-țintă și-i livrăm ce credem că va mușca.
Ar fi jenant ca acum să mai spun că nu există vreo viziune din partea vreunuia dintre ei. Mă rog, ciungă mestecată ani de zile: fără Băsescu, liniște, construcție, mîndru că sînt român, Europa, stat de drept, democrație, lovitură de stat, corupție… O maimuță cu gene repetente ar învăța toate astea în trei zile.