Dacă-l asculți pe Liviu Dragnea înțelegi că tot ce se întâmplă acum în România este o încercare disperată a lui Iohannis de-a scăpa de pușcărie.
Președintele are foarte multe datorii la ANAF – știe Dragnea – și face un mega-circ ca să nu-i ia ANAF-ul banii.
Nasol nu e că un președinte are datorii la ANAF, nasol e că ANAF nu le recuperează. Dar mai nasol decât faptul că ANAF nu le recuperează este că președintele principalului partid de guvernământ îi cere public șefului ANAF să îi ia banii președintelui. Șef la ANAF e Mișa, ăla care pișa ochii în studio la Antena 3 și se jura ca boul pe propriii copii că nu vor scădea salariile. Care salarii? Exact alea care au scăzut.
Acum câteva săptămâni am scris despre două decizii de impunere. Pe una aveam de luat de la stat 1.600 de lei, pe cealaltă aveam de dat 800 de lei. Am mers la Administrația Financiară, mi s-a spus să fac o cerere de compensare și restituire. Am făcut-o, pe loc. Acum zece zile am primit o notificare prin poștă că mi se va pune poprire pe conturi pentru că nu am plătit cei 800 de lei datorie la stat.
Așadar, să-i ceri ANAF-ului să-i ia cuiva niște bani este foarte riscant. Pentru că nu știi ce înseamnă asta, în logica ANAF. Poate îi trimite președintelui 500 de lei. Nu ai de unde să știi ce înțelege ANAF din ce i se spune sau din ceea ce el însuși face.
Bineînțeles, nu am primit vreo notificare cu data la care ANAF îmi va da banii pe care are să mi-i dea. După cum nu voi ști ce s-a întâmplat cu cererea mea de compensare și restituire, dacă așa ceva există cu adevărat în procedurile ANAF sau era ziua cuiva în birou când m-am dus eu acolo și au zis colegii să-l distreze pe om.