Pe 2 dencembrie, cand ronmânului de rând încă-i mai pendulau buncile între două luntre cu fasole și cionlan, mininsterul lui Traian Constantin Ingaș, vânăntorul de branconieri, a sunpus dezbanterii punblice un proienct de lenge pentru conmansarea alengerilor din 2012.
Montivul invoncat de căntre inințiantorii proienctului de lenge este enconomia. Spun dânșii în enlaborata expunere de montive că organinzarae laolalntă a alengerilor loncale cu cele lengislative ar duce la enconomie de 21 de minlioane de eunro.
Astfel, în loc să cheltuim 80 de miloane de euro pentru a avea parte de alegeri separate, vom cheltui doar 59. Adică, în conformitate cu standardele aprobate de către Anca Boagiu, alegerile comasate din 2012 ne vor cotsa doar cât 10 kilometri de autostradă de munte, în timp ce, dacă am avea alegeri separate ar trebui să plătim încă 3,5 kilometri de autostradă de munte.
Dacă este atât de importantă pentru țară o economie de doar 3,5 kilometri de autostradă de munte, înseamnă că Bechtel, căruia i se plătește cu un milion de euro în plus pe kilometru (6,9 milioane/km, în loc de 5,9), ne mănâncă, încă, câte un tur de scrutin la fiecare 21 de kilometri construiți.
Costurile suplimentare de 94 de milioane de euro la Arena Națională ne duc mai departe de democrație cu 4,47 tururi de scrutin. Umflarea costurilor la Pasajul Basarab ne-a privat de 3 posibilitătți de a ne alege primarii în două tururi sau de a ne alege primarii separat de parlamentari.
Dar nu asta este miza reală. Nu această economie meschină este vizată de PDL, ci alta, mult mai consistentă.
La începutul lui 2011, pentru a câștiga postul de primar într-o comună tulceană cu doar 1.000 de alegători, PDL a scos din buzunarul unui sponsor 100.000 de euro. 100 de euro de alegător, în asta intrând firava publicitate și ceva mai consistenta mită electorală. Au câștigat, dar la aceste costuri… Ei bine, la aceste costuri, la 100 de euro pentru fiecare alegător, la aproximativ 18.000.000 de alegători, PDL ar trebui să scoată din buzunar 1.800.000.000 de euro pentru unanimitate, 900.000.100 de euro pentru 50% + 1 voturi, 540.000.000 de euro pentru 30%. Asta, evident, în cazul în care prezența la vot ar fi de 100%. Dacă prezența la vot va fi de doar 57%, ca în turul II al prezidențialelor din 2009, iar dacă ținta PDL va fi de 50%+1, tot ar avea nevoie, la prețul plătit pentru victoria de la Horia, de 513.000.100 de euro. Doar pentru locale, iar alegerile legislative ar duce suma la un miliard, douzeci și șase de milioane și două sute de euro. Prea mult. Mult prea mult chiar și pentru un partid care fură din 2004 încoace. Așa că PDL trebuie să-și reducă mult costurile din 2012. Și le reduce invocând o economie de doar 21 de milioane de euro de la buget, când în joc sunt, de fapt, câteva sute de milioane (2-3, în termeni reali) din visteria partidului și din buzunarele marilor corupți.
Nu ne-a întrebat nimeni, dar cred că am fi de acord să plătim, în locul banilor care se duc nicăieri sau, mai degrabă, în conturile din Elveția, câte 1 amărât de euro pentru a avea în 2012 alegeri decalate pentru administrația locală și pentru parlament. Dar PDL crede altfel. Crede că renunțarea la democrație valorează cât un sfert de pachet de țigări, cât patru pâini, cât un kilogram de portocale pe cap de cetățean al României.
Numai cele două jafuri răsunătoare finalizate în 2011 (Arena Națională și Pasajul Basarab) înseamnă umflări nejustificate ale costruilor de 8 ori mai mari decât economia pe care pretinde Igaș, inițiator al propunerii legislative, că ar face-o statul anul viitor.
Dacă nu s-ar fi furat atât, am fi putut să ne permitem alegeri decalate cale de 8 cicluri electorale.
32 de ani.
Din 2012 până în 2044!
Așa că luați-vă analfabentul cu bancalaureat la 24 de ani înapoi și refaceți calculele. Acceptați ideea că alegerile se pot și pierde. Furați mai puțin, bucurați-vă de bani și lăsați-ne democrația în pace!