N-am carnet de șofer și nici n-am de gînd să-mi iau.Îmi place să merg cu vehiculele transportului în comun. Mai aflu una-alta. În privința dezavantajelor, mai ales mirosurile de nespălare sau convorbirile intime la mobil purtate cu voce tare lîngă mine, încerc să văd în ele surse de povestiri ori de contexte pentru scene de roman.
Cu taxiurile nu prea mă mai împac. Am avut tot felul de experiențe neplăcute cu taximetriștii din București. Dar din cînd în cînd, cînd îmi crapă buza, îmi mai încerc norocul. Și nu știu cum se face că tocmai atunci cînd mă grăbesc dau bade taximetriști care mă întreabă unde mă duc și mă anunță că n-au drum într-acolo, ba detaximetriști care au lumina verde pe acoperișul mașinii, dar îmi spun că așteaptă pe cineva cînd îi întreb dacă mă duc pînă în Militari.
Cîțiva prieteni mi-au recomandat satisfăcuți taxiurile de la Uber, cu cîteva precizări utile. 1) Taximetristul nu te întreabă unde te duci cînd dai să te sui în mașina lui. 2) În mașinile de la Uber nu miroase jenant a transpirația șoferului. 3) Poți plăti și cu cardul. 4) Dacă tu nu intri în vorbă cu conducătorul auto, acesta nu încearcă să pălăvrăgească cu tine. 5) Șoferul nu te obligă să suporți muzica pe care vrea el s-o audă. 6)Taximetristul nu stă de vorbă la mobil în timp ce conduce, și dacă-i spui că ai prefera să-și conducă automobilul fără să se converseze la telefon nu te invită să te dai jos din mașină dacă nu-ți place.
Parcă-l aud pe Florin Iaru: ce legătură are taximetria cu treburile culturii? Are, i-aș răspunde. Taximetristul e un personaj literar cu vechime. El duce mai departe funcția birjarului, cu deosebirea că, la noi cel puțin, nu se așeza nimeni alături de birjar pe așa-numita capră a birjei. Or, acum, destui clienți vor să stea pe scaunul din față, din dreapta șoferului. De unde pot vedea și înainte, și pe de lături pe unde merge taxiul.
Îmi place să stau pe „locul mortului”, cum e numit scaunul din dreapta șoferului. Îmi pun și centura de siguranță cu ocazia asta. Odată însă am nimerit un taximetrist care mi-a arătat un revolver Magnum încărcat cu gloanțe, cu care mi-a explicat el voia să se apere de eventualele agresiuni. Dar permis ai? Avea. Ne duceam la un post de televiziune.
Nu cred în discernămîntul civililor care au arme de foc, chiar și cu permis. Așa că i-am spus taximetristului să tragă pe dreapta, deși dacă aș fi mers pe jos, în continuare, m-ar fi trecut toate apele. Era o zi călduroasă. Șoferul a oprit și, după ce i-am plătit cursa, mi-a spus că i se părea că eram un tip de încredere. Nu i-am răspuns. Poate că el avea dreptate, că putea transporta tot soiul de nebuni și de bandiți cu mașina lui și trebuia să se apere de ei. Dar dacă el era defect la cap și și-ar fi închipuit că și eu făceam parte din categoria celor de care voia să se apere?
Sunt taximetrist. Am cumpărat „Caţavencu” încă de când a apărut, puţin timp după „revoluţie”. Îmi plăcea. Voi v-aţi certat, v-aţi împărţit, treaba voastră, nu mă interesează. Pe undeva înţeleg campania asta de ură împotriva taximetriştilor. Sunt unii, probabil 20-30% care nu ne fac cinste. Dar asta nu înseamnă că trebuie să generalizăm. Vă plângeţi că aceşti „taximetrişti” vă fac preţuri, dar vă e lene să puneţi mâna pe telefon să faceţi comandă la taxi pe aplicaţia „Clever”, de exemplu, unde puteţi plăti la fel ca la UBER, cu cardul. Şi nu trebuie să vorbiţi cu şoferul (care este, totuşi, un profesionist, nu un piţiponc care are permisul de un an de zile), căci puteţi seta destinaţia din aplicaţie, exact ca la UBER. Dar nu vă place, că e mai scump. Folosiţi totuşi Clever, deşi nu vreţi să recunoaşteţi, doar când aveţi curse scurte, că UBER vă taxează cu 10 lei, pe când Clever, doar cu 8 lei. Deşi obişnuiam să vă citesc, nu am să o mai fac. Mie scârbă de voi, sunteţi nişte ipocriţi.