Cînd s-a înființat Tîrgul de Carte „Gaudeamus”, a vuit o parte a tîrgului literar bucureștean că asta era de fapt o manevră ocultă, ca să apară un contratîrg, care să ia fața Tîrgului de Carte care se ținea la etajele 3/4 ale Teatrului Național și unde se întîlnea intelectualitatea care ținea cu Opoziția. „Gaudeamus”, la primele sale ediții, se ținea la sediul Radioului public, de pe strada Berthelot. N-avea nici pe departe amploarea Bookarest-ului pe care-l diriguia cu discreție Mihai Oroveanu. Era, ca să zic așa, un mic salon de carte la care editurile nu se înghesuiau. Nici nu prea era loc. Dintre scriitori, gheața au spart-o optzeciștii. De fapt, o parte dintre ei, cei care nu vedeau nimic rău în apariția unui nou tîrg de carte în București.
La rîndul lui, Mihai Oroveanu, om cumpătat, le răspundea celor care vedeau în „Gaudeamus” o tentativă de a strica fasonul Bookarest-ului – care avea să devină ulterior „Bookfest” – că nu e nici o primejdie în privința asta. Ba chiar le explica temătorilor că o competiție între două tîrguri de carte n-avea cum să strice Bucureștiului, ci alte alea, mineriadele bunăoară.
Din cîte știu, ideea ca Societatea Română de Radio să facă un tîrg de carte le-a aparținut lui Vladimir Epstein și lui Mircea Nedelciu. Amîndoi au fost întîmpinați la început cu un NU hotărît. Unde se mai pomenise în Europa și în America un post de radio care să facă tîrguri de carte? „Și ce era cu asta!?”, s-au minunat cei doi, așteptîndu-se la această reacție.
Cum-necum, directorul de atunci al SRR, Eugen Preda, a decis să se facă acest tîrg de carte, la a cărui primă ediție n-au participat decît două edituri, ALL și Euromedia. Deși părea un insucces clar, tîrgul a mers mai departe. I-a crescut audiența și s-au înmulțit editurile care expuneau acolo, încît, la un moment dat, spațiul din Berthelot devenise neîncăpător. Așa că tîrgul „Gaudeamus” s-a mutat în marea ciupercă de la Romexpo, la fel cum Tîrgul Bookarest se mutase și el, din același motiv, dar în clădirile de lîngă ciupercă. Și de unde autorii de scenarii catastrofice decretau că Bookfest va rămîne fără public și că același lucru se va întîmpla și cu „Gaudeamus”, din cauza mutării, amîndurora le-a mers mult mai bine, fără să se calce pe picioare unul pe celălalt. Unuia vara, celuilalt iarna. Sau, cum spune un bătrîn frecventator al Pieței Obor, care se ducea acolo în copilărie, „la Moși”, să se dea în lanțuri și în călușei: să fim noi sănătoși de la Moșii de vară pînă la Moșii de iarnă, să avem de ce ne veseli și colo, și dincolo.