Printre membrii Curţii Constituţionale avem: un jurisconsult care nu a fost în viaţa lui magistrat, dar care beneficiază de avantajele unui certificat de handicapat, din care rezultă că este mai orb decât Oarba de pe frontispiciul Justiţiei; un complice la un act de fals şi uz de fals, racolat ulterior de Securitate; un avocat al diavolului, provenind din clanul Ceauşescu, care l-a scos basma curată pe Băsescu într-un proces în care suspendatul era bun de plată cu peste un milion de euro şi, în fine, un subiect de psihiatrie, al cărui discernământ este încă afectat în urma unei medicamentaţii complexe.
Nu am fi deschis poate niciodată cutia Pandorei, dacă de deciziile judecătoarei Iulia Antoanella Motoc de la Curtea Constituţională a României nu ar fi depins soarta a milioane de oameni. Iulia Antoanella Motoc a născut un băieţel, în 2002, la vârsta de 35 de ani, şi imediat după naştere a făcut o psihoză postpartum. S-a depersonalizat şi continuă încă să o facă în lumea virtuală, unde reproduce poezii şi scrie bizarerii pe contul de Facebook – „Sunt expert nerenumerat în Comitetul Drepturile Omului“ –, şi are o gândire confuză şi dezorganizată, cât şi un comportament straniu, adesea până la limita sociopatiei, ceea ce o face să fure bunurile intelectuale ale bogaţilor spiritual şi să le împartă celor săraci cu duhul, fapt demonstrat de dezvăluirile de plagiat din săptămânalul nostru. Fiind considerată o urgenţă medicală, psihoza Iuliei Motoc a fost izolată într-o clinică de specialitate la New York, de cel puţin două ori, în cursul anului 2003, doamna profitând de poziţia soţului, Mihnea Motoc, care tocmai îşi începuse mandatul de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar la Organizaţia Naţiunilor Unite. Oricum, la ce decizii naşte CCR, e straniu că nu suferă toţi ce nouă judecători de depresii postnatale.