Nu, nu este vorba despre fotbal, ci despre România. Rețelele sociale au explodat, cacealmaua guvernamentală este subiectul zilei și nu are darul de a-i liniști pe cei care se cred centaurii din umbră ai acestei țări. Nicușor, acest Gerula al politicii dâmbovițene, în nemernicia lui – vorba filmului –, a reușit să-i unească pe români în așa fel încât „globaliștii” și „suveraniștii” înjură cu aceeași gură. Oriunde încercați să navigați pe rețelele sociale, asta o să vedeți: că AUR + PSD + Nicușor + Georgescu = Sistemul oligarhilor care se roagă la zeii Securității. Tot mai mulți români, indiferent că au votat cu Simion, cu Georgescu sau cu Nicușor, s-au prins că așa funcționează mașinăria care îi sperie cu gheii, cu extremiștii, cu Ursula, cu Zelea Codreanu, cu comunismul, cu liberalismul deșănțat sau cu fascismul.
Încă de la primele alegeri libere din 1990, românii au votat cu această teamă, iar vrăjeala cu răul cel mai mic nu a făcut decât să țină la putere nomenclatura comunistă, devenită peste noapte capitalistă, pentru că răul cel mare și răul cel mai mic tot ei au fost, sunt și vor fi. Acesta este secretul vieții veșnice la putere, la bani, la influență. Avem un narativ amestecat rău, în care Nicușor a trădat votul a șase milioane de români, iar ciorănia cu moțiunea de cenzură Grindeanu – Simion e semn tot mai clar că și celelalte cinci milioane de voturi au fost călcate în picioare. Joaca asta a anti-sistemului cu sistemul nu poate să ducă decât acolo unde suntem, adică în punctul în care este decelabil, pentru cine știe să observe potențialul social, atingerea pragului critic de revoltă în masă, așa cum a fost la Roșia Montană sau la OUG 13. Dimensiunea de conspirație istorică în care poporul român a fost ținut pe post de cobai ai unui experiment în care gradații au halate albe are tot ce-i trebuie pentru a funcționa viral, chiar mai bine decât fandacsia cu daco-geții ortodocși, cu suveranismul galactic izvorât din vibrația patriotismului molecular. Iar dezastrul economic nu poate fi decât fitilul aprins.
Centaurii care se roagă și astăzi la zeii păgâni ai Securității știu foarte bine că se va ajunge inevitabil la asumarea guvernării de către AUR și PSD, ceea ce înseamnă desacralizarea lui Simion și demascarea lui Grindeanu. Acela va fi momentul în care mulți dintre românii care au crezut în suveranism își vor aduce aminte că au fost printre cei 100.000 veniți alături de pro-europeni într-un august fierbinte și plin de gaze lacrimogene ca să dea de pământ cu ciuma roșie. Greșeala fatală a centaurilor din umbra democrației dâmbovițene este însă că au crezut poporul român absolut imbecil, că pot face ce vor ei pentru a da țara pradă, în moștenire, nepoților-nepoților lor. Au crezut că pot crea partide și politicieni care să le pună la dispoziție bugetul României, fondurile europene, resursele naturale, în timp ce mână oile electorale de la stânga la dreapta și înapoi, ba cu ursul, ba cu lupul, ba cu ciobăneștii mioritici.
A venit momentul ca AUR și suveraniștii de carton din PSD să guverneze după chipul și sufletul lor, pentru că România suferă acum o gravă indigestie politică ce nu poate să treacă decât prin regurgitare. Și poate că o să terminăm cu UE, cu NATO, cu fondurile europene și o să mai primim împrumuturi doar cu FMI la guvern. Tăieri la sânge, taxe tot mai mari, austeritate, deranj mare. Că altfel pensiile speciale, salariile magistraților, ale parlamentarilor și guvernanților nu mai au de unde să fie plătite, pentru că Putin nu va veni cu miliarde de euro ca să subvenționeze falimentul statului român. Iar asta înseamnă pentru Grindeanu, Manda, Simion, Peiu, Stănescu și alții ca ei, pe termen scurt, faliment politic și, inevitabil, personal pe termen lung. Închipuiți-vă un suveranism mândru în care partidele au rămas fără bani de la buget, agricultura fără fonduri europene, pensionarii speciali fără pensii speciale și toate companiile de stat fără buget de investiții și fără salarii pentru directori. Măcar asta ne va alina suferința, pentru că doar atât ne-a mai rămas.