Ne-am luat cu alegerile și am uitat să râdem. Uite, spre exemplu, am uitat să vedem ce mai face România cu ambasada din Israel.
Cel mai probabil, plictisiți și enervați deopotrivă, israelienii se așteaptă ca la un moment dat să jucăm „Piatră-Hârtie-Foarfecă” și să luăm o hotărâre. Și să mutăm Ambasada României din Israel de la Tel Aviv la Videle, spre exemplu, tot e mai bine decât rahatul în care se tăvălește și se tot tăvălește diplomația pesedistă.
Ne-o amintim cu toții pe Viorica schelălăind triumfalist în SUA: „Vom muta ambasada la Ierusalim!”.
Apluze, urale, apoi s-a întors deșteapta acasă. La București a spus că nu a zis nimic de mutarea ambasadei și că urmează o evaluare. Din ton, din mimică, din zâmbetul ăla imbecil scurs în colțul gurii, era ceva de genul: e o evaluare, dar o mutăm!
Zilele trecute, Liviu Dragnea s-a întâlnit cu ambasadorul Palestinei la București. După întâlnire, Ambasada Palestinei a dat următorul comunicat: „Ambasada Statului Palestina salută decizia domnului Liviu Dragnea potrivit căruia Guvernul României nu va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim”. Au trecut câteva zile până ca Dragnea să răspundă și să se arate uimit de declarația ambasadei. Asta după ce îl întrebau toți: băieți, ce fumați?
Ridicolul însă nu atinsese cote de avarie. S-a întâmplat abia în week-end, atunci când Viorica a vorbit cu ambasadorul Israelului la București. Chiar a vorbit cu el, direct, fără traducător, pentru că domnul David Saranga știe limba română. Și Viorica i-a spus așa: „Cuvântul meu e cuvânt!”.
În timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, oricare ar fi el, să sperăm că trece la propoziții și, de ce nu, la fraze.