Dacă stăteai la pîndă în octombrie 1599 în trecătoarea Rucăr-Bran, aşa cum stăteau secuii lui Andrei Bathory, nu vedeai nimic, fiindcă pe Mihai Viteazul l-a dus capul să-şi treacă armata prin pasul Buzăului. O altă trupă, condusă de Baba Novac şi de Fraţii Buzeşti, se strecura prin la fel de nepăzita vale a Oltului. Oştile au făcut joncţiunea la Şelimbăr şi au socotit un total de 20.000 de soldaţi.
Majoritatea era formată din mercenari, adică din bandiţi sîrbi, trădători unguri şi oportunişti valahi, gata cu toţii să accepte bani pentru ceea ce urmau să facă. Statutul exact al lui Mihai Viteazul în acel an nu se cunoaşte. El era vasalul lui Sigismund Bathory, al vărului său, Andrei, al împăratului Rudolf al II-lea şi al sultanului Mehmed al III-lea. Era greu să-ţi vină să-i zici „domnitor“, darmite „întregitor de ţară“, căci, pînă în momentul acela, ţara fusese întregită numai de Sigismund de două ori. Lupta de la Şelimbăr avea, aşadar, miză mare. Cardinalul Bathory aliniase şi el tot cam 20.000 de soldaţi – în mare erau secuii care nu-şi găsiseră loc în armata lui Mihai. Atacul l-a început Baba Novac, care a dat peste cap, cu nerăbdarea lui, nu numai avangarda lui Bathory, ci şi tratativele de pace. Pentru un moş de 70 de ani, Baba Novac avea o vioiciune neobişnuită, dar nu destulă ca să pună pe fugă, de unul singur, două regimente de unguri. Bătălia a luat o întorsătură proastă pentru valahi – şi ăsta a fost momentul aşteptat de Mihai ca să intre personal în luptă. Astfel de momente erau, de altfel, preferatele lui. Fără ele, în caz că lupta decurgea normal, nici nu-şi trăgea sabia. Mihai a condus atacul de cavalerie aproape în cămaşă, socotind că un snop de săgeţi l-ar băga rapid în istorie şi l-ar scuti de ceea ce-l aştepta pe mai departe – în special de datorii. Dar nu s-a găsit nici un arcaş ungur dispus să stea cu faţa spre el sau măcar să stea pe loc, aşa că Mihai Viteazul n-a putut fi nimerit. Se poate spune, fără a exagera, că victoria de la Şelimbăr a fost un succes.
Publicat în Cațavencii, nr. 50, 19-25 decembrie 2012
