La soare nu te poți uita, dar la pietre da! (I)

Cum știi să mergi către vest, dacă, să presupunem, ai chef să mergi către vest, să descoperi America cu 500 de ani înainte de Columb? Da, știu, folosești GPS-ul. Doar că nu pe la anul 1000. Nici busola n-o poți folosi, că nu ai habar ce e aia, încă. Aaa, păi, simplu! Urmărești Soarele, iar cînd ajunge cel mai sus pe cer știi că e prînzul. 

Deci Soarele e spre sud. Uitîndu-te la el, stînga e estul, dreapta e vestul. Faci dreapta și o iei cătinel la drum. Toate bune și frumoase, dar ce te faci dacă afară e înnorat și nu poți vedea Soarele defel? Cam asta trebuie să se fi întrebat vikingii lui Erik cel Roșu pe cînd bănănăiau prin Atlanticul de Nord, așteptînd să dea peste țărmul pe care l-au numit Groenlanda, într-un puseu de sarcasm. Și aceeași întrebare am avut-o și eu, cu ocazia primelor episoade din serialul Vikingii, de pe History Channel (foarte mișto, vi-l recomand călduros). Evident, serialul a venit repede cu rezolvarea. Mă rog, cu ideea: vikingii foloseau niște “pietre ale Soarelui” (sunstones) cu care puteau ști unde e Soarele pe cer chiar dacă norii acopereau totul sau Soarele coborîse sub orizont.

“Magie, vrăjitorie!”, veți striga. Deloc, e doar știință, chit că vikingii habar n-aveau de asta. Și are de-a face cu polarizarea luminii.
Să explicăm: lumina este, de fapt, un cîmp electric și unul magnetic care călătoresc, oscilînd împreună, prin spațiu. Ca în imaginea 1. Aici, cîmpul electric e orientat în sus, iar cel magnetic în plan orizontal. În general, lumina din jurul nostru n-are o orientare preferențială a cîmpurilor, cel electric e și în sus, și orizontal, și între, ca în poza 2. Se cheamă că lumina e nepolarizată. Dar diverse materiale din natură au capacitatea de a polariza lumina, adică de a filtra din ea doar razele al căror cîmp electric e într-o anumită direcție. Ele se cheamă, previzibil, polaroizi și așa sînt făcuți ochelarii voștri de soare.
Mică paranteză: reiese din legile fizicii că, atunci cînd lumina dă de suprafața unei șosele sau ape, o bună parte din lumina reflectată e polarizată orizontal. Lumina aia e foarte enervantă și ascunde partea utilă (polarizată vertical) a luminii. Așa că ochelarii polaroizi filtrează lumina aia enervantă și lasă să treacă doar partea “verticală”, bună, ca în poza 3. Chestie pe care o puteți verifica imediat cu ochelarii voștri șmecheri: încercați să-i rotiți ca și cum ați înclina capul și veți vedea cum lumina devine mai intensă cînd lentilele sînt una sub alta.

Ei bine, sunstones astea ale vikingilor se folosesc taman de polarizarea luminii. Dar iată că am ajuns în josul paginii și n-am terminat de povestit. Nu-i nimic, terminăm data viitoare.

Publicat în Cațavencii, nr. 12 (90) 2013