“Corupția ucide” e axioma prezentată națiunii de către câteva zeci de mii de oameni ieșiți în stradă după accidentul de la Colectiv. Nu trebuie să ne chinuim cu demonstrații, e cert, chiar dacă cei condamnați sunt puțini. Corupția ucide cel mai adesea indirect și nu imediat, dar ucide. Din cauza corupției drumurile proaste își iau tributul în fiecare an, din cauza corupției nu există suficienți medici și nici suficiente spitale pentru muribunzii cu zile ai României. Corupția este cea care facilitează accidente precum cel din Colectiv, corupția face să dispară banii educației, ucigând încet, dar sigur mințile a generații întregi.
Dar în umbra corupției pândește un răpitor mult mai feroce și mai necruțător: lăcomia. Un cuvânt aparent golit de conținut, scos cu forța din literatura lui Dickens sau cea a lui Delavrancea, dacă nu direct din caricaturile anticapitaliste ale propagandei socialiste, lăcomia este de fapt motorul care-i trage pe mulți români înapoi în Evul Mediu, în timp ce altora le duce cu celeritate banii în Caraibe. Lăcomia este îngrășământul care fertilizează corupția, lăcomia este otrava care, strecurată în viața de zi cu zi a oamenilor, ucide repede și foarte sigur. “Lăcomia este bună” doar în filme, ca motto al unui personaj fictiv așa cum este Gordon Gekko, atât de real, totuși, pentru că are la bază arhetipul băiatului deștept de pe Wall Street.
Luni dimineață, la prima oră, echipa de jurnaliști de investigație de la Gazeta Sporturilor ne-a arătat în cele mai mici detalii cea mai hidoasă față a lăcomiei criminale. Cu documente zdrobitoare, mărturii și declarații oficiale, ziariștii au demonstrat că, de o bună bucată de vreme, furnizorul aproape exclusiv al substanțelor dezinfectante pentru mai toate spitalele și clinicile din România diluează biocidele de trei până la nouă ori. În condițiile în care virușii devin tot mai rezistenți la antibiotice, substanțele care sunt folosite pentru dezinfectarea sălilor de spital, pe care le folosesc medicii pentru a se dezinfecta înainte de intervenții sau care sunt folosite la sterilizarea aparaturii medicale au în componență mai degrabă apă chioară ieftină decât substanțe active, scumpe. Dar statul plătește pentru substanțele active de pe eticheta produsului, în timp ce producătorul, cu bună știință, își crește marja de profit vânzând apă.
Ancheta este cutremurătoare, iar implicațiile dezvăluirilor sunt mult mai profunde decât par la prima vedere. Practic, un producător lacom, nesătul, a ucis până acum un număr nedeterminat de români expuși infecțiilor nosocomiale pe care e foarte probabil ca o substanță corect dozată să le fi eliminat în mare parte. Combătute doar cu apă chioară, microorganismele par mai rezistente și se încearcă împotriva lor substanțe teoretic mai puternice, practic sigur mult mai scumpe. Infecțiile din spitale încep să fie tratate ca o fatalitate, ca o pedeapsă divină, în timp ce un șmecher își numără satisfăcut paralele, fiind singurul care știe cu siguranță că de vină sunt doar el și lăcomia-i nemăsurată.
Pentru un astfel de om, singura prevedere legală care contează e cea care interzice statelor membre UE să aplice pedeapsa cu moartea pe teritoriul lor. Iar la cât de îngăduitoare e Justiția românească, poate avea aproape certitudinea că-n doi ani scapă, eventual datorită unei lucrări științifice în care va explica cum a omorât mii de oameni cu apă și inimaginabilă lăcomie.