De-atâtea nopți aud plouînd
Aud românii înotând
Se zbat să n-ajungă la fund
Pe lângă broaște și moluște
Și parcă văd și animale ude
În cimitir plutește-un cal –
Privești în jur și te simți ca la mare
Doar că nu-i niciun salvamar.
Un gând istoric mă cuprinde
Pentru tot neamul românesc
Să curgă nemilos șuvoaie
Peste pământul strămoșesc
De-atâtea nopți aud curgând
Aud barajul Porțile de Fier crăpând
Sunt singur și îmi vine să râd
De proștii care dau la vâsle