De cîte ori aud la televizor că Lady GaGa e un artist „controversat“ îmi vine să strîng de gît emițătorul opiniei cu șiretul de la pantof. În primul rînd, nu e artistă. Nu tot ce e muzică e artă. Cu siguranță, muzica ei nu e, pentru că nu exprimă nimic. Și chiar dacă ar exprima ceva, nu e făcută de ea. Doar cîntă muzică făcută de alții și poartă pe cap fripturi alese de alții.
Dar cel mai tare mă enervează partea cu controversatul. Cred că oamenii nu mai țin minte ce înseamnă să fii controversat. O opinie controversată e aia că ar trebui să fie legal să mănînci vegetarieni, pentru că au aceeași dietă ca și vaca. Sau că ar trebui să fie legal să faci avort pînă cînd copilul împlinește 35 de ani. Să aibă și mama lui Mircea Badea o soluție la rușinea care s-a abătut asupra ei. Dar cînd părerile tale sînt numitorul comun al părerilor tuturor oamenilor anoști din lume, dar le spui purtînd cîrnați înfipți în spițe de bicicletă între buci, nu ești controversat. Doar cretin.
Și toată chestia asta cu îmbrăcămintea ciudată care șochează nu e vreo formă de expresie sau artă. E acolo ca să ascundă faptul că are față de cal cu sindromul Down. Probabil unul dintre băieții deștepți de la PR care cîștigă mai mult decît ea și a fost angajat să o scoată din anonimat prin orice metodă și-a dat seama că, pur și simplu, nu ai cum să atingi succesul la mase cu fața aia. Dar, din fericire, oamenii sînt extraordinar de proști și, dacă îi pui urîtei o cușcă cu pui de găină pe creștet, sînt în așa hal de uimiți că nici nu mai observă că e înfrîntă estetic. Nici măcar nu e ceva nou. Marilyn Manson făcea asta acum 20 de ani fără să facă o muzică în așa hal de proastă.
La fel de tare mă enervează și titlul albumului: Born this way. Născută așa, cică. Așa cum? Că nimic din ce este ca ființă în momentul ăsta Lady GaGa nu e din naștere. Totul e o fațadă bine construită de casele de discuri, după studii de piață, ca să prindă la melteni. Nimic nu e natural, autentic sau din naștere. A fost acum zece ani cînd încă era Stefani Germanotta și arăta vagi urme de talent.
Ați putea să vă întrebați acum de ce o fătucă normală, cu voce, a ales să renunțe la tot ce înseamnă integritate artistică și să ajungă o caricatură sinistră care vomită pe bandă rulantă hituri monotone și monosilabice. Foarte simplu. Pentru că așa a căpătat ceva ce vrea cu disperare orice fată urîtă: faimă. Sigur, e o maimuță fără suflet care îndobitocește mapamondul cu sunetele ei. Dar mor de invidie toate fostele colege de liceu care rîdeau de ea că e urîtă.