Au trecut ani și ani de cînd vigilantele Hal Jordan a fost angajat de Gardienii Universului ca să protejeze de orice fel de amenințări extraterestre Sectorul Cosmic 2814, la care e arondat și Pămîntul. Pentru că a cam ruginit pe la încheieturi și se apropie de pensie, a venit vremea să antreneze un recrut, aspirantul de justițiar intergalactic pe nume John Stewart, care încearcă să învețe de la mentorul său superputerile din dotarea tehnică de luptă (inelul magic cu lumină verde, similar celui din Arabella, fantezia cehoslovacă a anilor ’80), gen lecții de zbor ca Superman, dar fără costumul regulamentar cu mantie și chiloți peste pantaloni.
Antrenamentul tocmai s-a terminat, înapoi la treabă: polițiștii ăștia spațiali din forțele de pace ale ONU, Organizația Neagresiunii Universale, primesc ordin de deplasare tocmai în Rushville, Nebraska, unde șerifa orășelului conduce ancheta criminalistică a morții unor indivizi bănuiți a fi alieni sub acoperire. Suspectul e, cică, un manhunter, un fel de robot extraterestru stil Terminator, varianta non-Schwarzenegger, pe care apărătorii planetei ar trebui să-l găsească, la solicitarea boss-ului local, proprietar de fermă, un suveranist alergic la imigranții extratereștri care vor să invadeze și să colonizeze Terra. Problema e că superinelul trebuie încărcat doar de la felinarul verde uitat acasă la Hal și a rămas fără energie, ca un telefon descărcat după ce te-ai jucat prea mult pe el Candy Crush cu bomboane colorate sau pietre prețioase. Pentru că, da, cea mai tare sculă de pe Pămînt e folosită deocamdată la mișto, ca să creeze din nimic bancnote de alimentat tonomate pentru dedicații muzicale și desfăcătoare de bere, I shit you not.
Aiurelile astea au trecut cumva de toate controalele de calitate a scrierii unui scenariu și au ajuns pînă pe HBO, în recent lansatul serial Lanterns, un rebut video care plictisește grav telespectatorul chiar din pilot: zero poveste, zero suspans, zero logică, zero virgulă un pic de efecte speciale. Multe discuții inutile și irelevante; nimic nu se întîmplă concret cu ceva sau cineva – personajele fac referire la persoane și fapte care există doar pentru că se vorbește despre ele. Contextul se presupune a fi unul cunoscut, de parcă-i subiect de teză la olimpiada Green Lantern a fanilor DC, care știu cu sfințenie absolut tot ce mișcă în universul ăsta. Pînă și actorii par confuzi și năuci, foarte surprinși de tot ce li se întîmplă, chiar dacă au citit deja scenariul acestui The Lords of the Ring – Stăpînii inelului defect.
P.S. Întrebare recurentă (și retorică) pentru toți scenariștii basmelor cu diverși supermani: cum pot niște muritori banali să-l forțeze pe un supererou să facă sau nu ceva, să-l închidă la pușcărie ori să-i dea bătaie ca la Podu Înalt, de exemplu, dacă băiatul ăla are acces la puteri supraomenești?
Lanterns, 2026-?, acțiune SF în stil desen animat pentru copii cu dizabilități cognitive, creat de Chris Mundy, Damon Lindelof și Tom King, opt episoade de 51-56 de minute, difuzat de HBO.