Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Lăsați orice speranță, voi care intrați la aceste filme!

Zoom Lăsați orice speranță, voi care intrați la aceste filme!

Au trecut abia 11 ani de la ultimul film în care Ron Perlman purta cu mîndrie resturile de coarne aferente rolului și iată că deja, mînați de păcatul arghirofiliei, producătorii au și început să umble cu lopata prin cimitir și cu pentagrama prin casele bîntuite, mormăind fraze latinești, doar-doar vor invoca un film capabil să umple conturile cu sume multiple de 30 de arginți.

Hellboy, varianta 2019, vine să condamne spectatorii la caznele eterne ale plictiselii, pentru că pe ecran se dezlănțuie hoardele infernale ale Antitalentului și legiunile osîndite ale Antihazului. Gaura lăsată de Ron Perlman se dovedește a fi pe măsura a cel puțin cîteva cercuri descrise de Dante, iar tehnica actuală, indiferent de cît e de evoluată, nu poate nici pe departe suplini o asemenea lipsă. Singurul mod în care modernitatea triumfă asupra trecutului în cazul de față este doar într-o formulare de tip “Oamenii de știință au reușit să pozeze o gaură neagră, iar deștepții de la Hollywood au filmat-o în detaliu”.

Aș spune două lucruri despre povestea submediocră, dar de fiecare dată cînd încerc am impresia că voi adormi cu capul pe tastatură. Destul să spun că totul pornește de la regele Arthur, personajul predilect pentru filmele proaste din ultima vreme, și de la modul în care face bucăți o vrăjitoare dornică de nițică apocalipsă. Pentru că un țăran medieval ca el nu pricepe sensul figurat al expresiei “bucățică bună” și nici nu respectă valorile fundamentale ale feminismului, lucru care ar fi trebuit să genereze măcar un protest ridicol din partea adoratorilor corectitudinii politice. Ceea ce ne arată că și echipa de marketing a fost la același nivel adînc ca și restul trupei.

În fine, vine urîtul din titlul, se bate ca Hulk, binele triumfă și spectatorii exaltați au ocazia la final să trimită realizatorii la toți dracii pentru că le-au irosit timpul și banii cu o asemenea mizerie.

*

Pornind strict de la titlu, Little s-ar vrea opusul lui Big. Și reușește în bună măsură. Dacă Big avea șarm, haz și un Tom Hanks în formă de zile mari, Little se bazează pe lipsa de haz a scenariului, pe patina unor șabloane obosite grav de mediocrități trecute gen13 going on 30 și Freaky Friday, și pe talentul unor actori care ar putea să-i lustruiască pantofii lui Hanks fără să-l jignească prea rău printr-o asemenea asociere.

Dacă Hellboy părea un fonfleu pornind de la trailer, Little convinge privitorul că e extrem de prost doar cu afișul, capabil în cel mai bun caz să evoce niște seriale de mîna a treia care se difuzau pe Prima TV pe la finele anilor ’90.

Dar dacă aveți chef să revedeți glume expirate din filmele amintite mai sus, plus glume proaspete, pe care aceleași filme s-au jenat să le dea, Little este perfect recomandabil. Povestea mogulei ajunse hapsînă la suflet și transformată în piticanie de școală, pentru că numai așa va putea atinge iluminarea, Shambala și puritatea sufletească, merită urmărită dacă n-ați mai simțit de mult nevoia să vă dați cu capul de birou și să vă spînzurați de lustră. Cumva, este profund rasist să spui că ai făcut o comedie cu negri și, de fapt, filmul tău să fie doar o ciorănie.

Hellboy. R.: Neil Marshall. Cu: David Harbour, Milla Jovovich.

Little. R.: Tina Gordon. Cu: Regina Hall, Issa Rae, Marsai Martin.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]