Dacă inculpările DNA, arestările și sentințele punitive ale judecătorilor continuă în ritmul ăsta, în zece ani jumătate din România va fi în închisori, cealaltă jumătate va duce pachete primei jumătăți, Laura Codruța Kövesi va fi președinte pe viață al țării, iar Traian Băsescu va cultiva cînepă și mac pe cele patru sute de hectare cumpărate în Paraguay, țară cu care noi n-avem tratat de extrădare.
Ce poate fi mai trist decît să fii o tînără drăguță, inteligentă, să absolvi cu brio Harvard-ul, să ajungi ditamai ministru de Finanțe într-o țară francofonă și-n același timp să stai la aceeași masă guvernamentală cu Bogdan Stanoevici, ba mai mult, să fii dată afară împreună cu el? Un singur lucru: să fii chiar Bogdan Stanoevici.
Ingrată soartă mai au unii autori celebri în timpul vieții lor! De pildă, oricît am ciulit urechile pe la sindrofii literare, prin cafenelele frecventate de scriitori, pe la simpozioane, cenacluri, aniversări, comemorări ș.a.m.d., n-am auzit pe nimeni, dar absolut pe nimeni – și, din nefericire, nici nu cred c-am s-aud vreodată – să zică așa, simplu, omenește: „Mi-e dor de Vlahuță“. Și-atunci de ce naiba să mai scrii?
Mi-e dor de Cezar Bolliac.
(va urma)