În sfîrşit, Lavinia Şandru a reuşit să pună piciorul într-un teritoriu familiar ei, adică pe epoleţii UNPR. Pînă să ajungă în poziţia asta a avut mult de mers. Drumul de la centura politicii, unde o trimisese Băsescu în 2005, pînă la unitatea militară a PDL, unde a ajuns în 2011, a fost lung, dar rotund.
Lavinia are azi himenul politic refăcut, kilometrajul dat înapoi şi caroseria revopsită. E un second hand care-şi face banii, dacă n-ai destui pentru unul nou. Există, totuşi, şi un element de noutate: biografia secretă a artistei. Descinderea ei în politica mare a fost efectuată sub bagheta maestrului torpilor Guşă. Lavinia din Cluj a făcut parte, alături de turdista Laura Andreşan, din şeptelul adus de Cozmin la Bucureşti în scopuri mata-hariene. Puţin a lipsit ca Lavinia să îmbrăţişeze total soarta Laurei, poate cîţiva centimetri. Dar peştele ei politic a decis ca ea să nu-şi mai bazeze cariera pe dezbrăcat, ci pe îmbrăcat. Îmbrăcarea hainei militare e, desigur, o metaforă, fiindcă azi serviciile secrete te lasă să umbli casual. Termenul la modă e „racolare“. Un termen familiar, cum ziceam, apeviştilor din UNPR.