De data asta să vorbim despre cadrul în care vom avea ocazia să citim despre bani sparți aiurea pe chermeze și petreceri câmpenești udate cu bani publici: un proiect de lege care ne-ar putea aduce Ziua Gastronomiei și a Vinului Românesc. Ceva de senzație, pe gustul tuturor. Contextul e excelent: urmează doi ani cu patru campanii electorale.
Pe lângă astea, Centenarul o să ni se pară mic dejun în materie de bani aruncați pe geam, pomeni și destrăbălări cu fonduri de la bugetul de stat. Totuși, se face un pas înainte. Măcar se lucrează din timp.
„Mâncarea noastră românească are gust. Cu asta îi batem la fund pe toţi. Am mâncat şi câine, şi cangur, şi şarpe, şi crocodil, şi gândaci prăjiţi, orice.” Asta este un fel de fundamentare în grai popular a proiectului. Îi aparține deputatului independent Remus Borza. Au ajuns românii la un așa nivel de aroganță încât batem străinii la fund cu mâncare, le aruncăm ciorbă de burtă pe autostrăzi, le luăm caviarul și îl dăm la găinile noastre din bătătură. Omul a mâncat de toate. La cum arată meniul, probabil asta face el când merge la zoo. Vreo câteva specii sunt acum pe cale de dispariție tocmai pentru că le-a mâncat el. Dar a făcut-o în scopuri nobile: ca să demonstreze că tot cârnații noștri sunt cei mai buni.
Mai avem unul. Corneliu Olar, de la PNL, care spune că „porcul ne reprezintă pe noi. Au şi francezii, dar nu îl cresc ca şi noi, cu buruieni, urzici…”. Cum? Porcul ne reprezintă? E democrație, șefule. PORCII ne reprezintă pe noi. Așa e corect. Hai, că ai colegi, nu e frumos să te gândești doar la tine. Altfel, e foarte nostim să observi cum se raportează la lumea reală îmbuibații noștri aleși: omul ăsta nu a văzut un porc de când s-a ridicat de lângă colegul lui din sala de plen, dar ne explică cum se cresc animalele astea. Asta în condițiile în care, se știe, în România nu mai există porci de carne după vizita pestei. Mai avem doar porci degeaba. Cu mandate.
Cert este că legea e ca să ne distrăm cu mâncarea. Mâncare pe care noi am inventat-o, de la mici la sarmale și până la toate ciorbele lumii. Toate-s ale noastre, clar. Dacă nu era poporul ăsta, prostanii ar fi mâncat încă din copaci. Europenii făceau „orgi” și ar fi murit de foame dacă nu apăream noi să le aratăm cum se împachetează sarmalele și cum vinul, uneori, se mai face chiar și din struguri. Proiectul ăsta sigur devine lege. Nu se poate altfel. Nu suntem noi ăia care ar rata, în an electoral, o zi națională a pomenilor. Vă dați seama: o să fie obligați să dea pomeni la petreceri câmpenești. România devine tot mai mult un vis. Al lor, evident. Că doar nu al nostru.