Spre deosebire de părerile exprimate de facţiunea duşmănoasă a redacţiei noastre (un caz izolat de care ne dezicem din toate puterile), noi credem că proaspăt semnatul ACTA este un lucru bun şi foarte folositor omului. Mai mult, ca să fie treaba clară şi pentru cititorii încă nelămuriţi asupra acestui tratat, am căutat prin legislaţia internaţională şi cîteva exemple, diferite în literă, e drept, dar identice în spirit.
De exemplu, veţi vedea de ce este imperios necesar să renunţaţi la prejudecăţi stupide de tipul „nevinovat pînă la proba contrarie“. Serios, asemenea concepţii învechite ologesc progresul: Inchiziţia sau Securitatea în anii ei de glorie n-au avut nevoie de aşa ceva şi iată ce mişto mergea treaba pe vremea aia. În plus, România poate adera direct la o asemenea legislaţie, populaţia ştiind deja să înlocuiască principiul de drept cu ăla de dreapta în faţa nevestei. Pentru că „ştie ea ce-a făcut“.
1) Unchiul Sam îşi bagă degeţelele în corespondenţa digitală – Zice al patrulea amendament al Constituţiei ceva despre „percheziţie şi arestare numai cu mandat“? Poate să latre şi la lună, prevederile din Electronic Communications Privacy Act sînt taman pe dos. Guvernul spionează liniştit toate activităţile internautice şi, dacă trebuie să-şi acopere legal fundul, n-are decît să ceară un ordin judecătoresc sigilat, emis în baza unui „sîntem siguri că avem nevoie“. Fără dovezi, că doar luptăm împotriva terorismului, iar libertatea şi democraţia nu se obţin aşa, prin transparenţă şi civilizaţie. Dar nu fiţi îngrijoraţi: după estimări, agenţiile acreditate să facă aşa ceva nu depun mai mult de cîteva zeci de mii de cereri în fiecare an.
N.B.: Aceasta nu este o politică securistă pentru că în SUA e democraţie.
2) Depozitul de ADN cu dobîndă la termenul de judecată – Marea Britanie se laudă cu cea mai mare bază de date din lume, plină ochi cu mostre de ADN, amprente şi multe alte amănunte despre onorabilii săi cetăţeni, adunate cu grijă în timpul anchetelor Poliţiei. Dar ce facem cu ăia arestaţi şi acuzaţi aiurea, sau cu inşii găsiţi nevinovaţi? Le păstrăm datele în continuare, că nu se ştie niciodată, iar justiţia britanică e cu noi. Că verdictele de gen pică în nas la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (nepotrivire de caracter cu art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), asta e partea a doua. În definitiv, nu toţi englezii au timp să-şi dea statul în judecată.
3) În Iran, pedeapsa e ca Parisul: capitală – Nu mai faceţi mişto de iranieni că-s retrograzi, băieţii ăştia chiar se chinuie să-şi schimbe legislaţia islamică într-una mai modernă şi mai liberală. De exemplu, experţii băştinaşi dezbat din 2008 cît de util ar fi să renunţe la lapidare în caz de adulter, urmînd ca acuzata să fie spînzurată cu o macara, că e mai modern şi agonia durează doar 20 de minute. Chestie aplicabilă şi în caz de viol, că tot sex în afara căsătoriei e şi nu e vina curţii că nesimţita aia nu ştie să se păzească.