În România există 18 culte și biserici recunoscute de statul român,
care funcționează conform legii și, la o adică, primesc și finanțare de la stat, dacă stau prost cu banii. Fiind un stat laic, dar care recunoaște prin Constituție libertatea religioasă a cetățenilor săi, întâlnim printre cele 18 culte și biserici recunoscute atât cultul mozaic, pe cel musulman, cât și 16 biserici sau organizații creștine, de la ortodocși la catolici, protestanți, neoprotestanți și până la Martorii lui Iehova.
Toate aceste culte și biserici recunoscute oficial funcționează în baza Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. În conformitate cu această lege, cultele, bisericile, asociațiile și grupările religioase trebuie să respecte legile României.
În articolul 2, alineatul 2 al Legii 489/2006 se spune foarte clar: “Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Această reglementare este întărită în articolul 5, alineatul 4: “În activitatea lor, cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Am menționat aceste articole din legea cultelor pentru a ști de la ce premise pornim mai departe în dezbaterea unei crime care a avut loc în noiembrie 2015, în Suceava.
Pe 5 noiembrie 2015, Georgiana, o tânără de 19 ani din județul Suceava,
a fost victima unui accident în comuna Ciprian Porumbescu. Suferind un traumatism cranio-cerebral, cu edem, fracturi costale care au afectat plămânul stâng şi fracturi de femur la ambele picioare, Georgiana a fost transportată la Spitalul Județean Suceava, unde a fost stabilizată și i s-a indus coma, în vederea unei intervenții chirurgicale care să-i salveze viața. Operația nu a mai avut, însă, loc, pentru că familia Georgianei s-a opus nu operației în sine, ci transfuziei sanguine necesare în timpul operației. Părinții au interzis medicilor să efectueze transfuzia, invocând dreptul la autodeterminare religioasă. Conform spuselor lor, religia le interzice transfuziile sanguine. Părinții Georgianei sunt membri ai organizației religioase Martorii lui Iehova, care se numără printre cele 18 culte, biserici și organizații religioase recunoscute de statul român și care au obligația de a respecta legislația României.
Conform acestei legislații, după cum am arătat la început, organizația religioasă și membrii ei nu pot împiedica măsuri care aduc atingere sănătății și drepturilor fundamentale ale omului. De asemeni, Constituția prevede, la articolul 22, alineatul 1, că “dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”. Așadar, nu doar că membrii unei organizații religioase nu au voie să atenteze la dreptul la viață al unui cetățean român, dar acest drept este garantat prin legea fundamentală.
Cum a fost garantat acest drept vom vedea în continuare.
În şapte zile scurse de la accident, Georgianei nu i s-a efectuat nici o transfuzie sanguină
din cauza opoziției familiei. Pentru stimularea producerii de sânge, medicii i-au administrat fetei fier și vitamina C. Conform legii, s-a creat o comisie de arbitraj care a decis să se treacă, absolut legal, peste refuzul familiei și să se efectueze transfuzia, acest lucru fiind în interesul pacientei. Părinții au decis atunci ca fata să fie transferată la Spitalul Universitar din Iași, pentru a evita transfuzia și operația hotărâte de medicii din Suceava pentru a salva viața pacientei. În timpul transferului la ambulanță, Georgiana a murit în urma unui stop cardio-respirator, la şapte zile de la producerea accidentului. Astfel, în mod stupid și în condiții de Ev Mediu, în România anului 2015, în cadrul Uniunii Europene, o fată de doar 19 ani a fost omorâtă cu sânge rece de către niște fanatici religioși, tocmai prin refuzul sângelui de care avea nevoie.
Desigur, rămâne și întrebarea de ce au acționat medicii suceveni atât de târziu, de ce au avut nevoie de şapte zile pentru a citi legea drepturilor pacienților, în care se spune că “în cazul în care pacientul necesită o intervenţie medicală de urgenţă, consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar, iar în cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, decizia este declinată unei comisii de arbitraj de specialitate”. Să aștepți şapte zile ca să-i convingi pe niște lustruiți pe creier că trebuie să faci transfuzia, când, de fapt, legea îți permite să treci peste părerea lor în interesul pacientului, e o încetineală greu de explicat. Dar, totuși, vina principală aparține acestor oameni care și-au omorât copilul practicând un obicei religios care contravine legilor românești, însăși Constituției acestei țări. În cazul Georgianei s-au sesizat Direcția Județeană de Sănătate și Avocatul Poporului, dar este mai mult decât insuficient. Ar trebui să se sesizeze Poliția și procuratura, cum, de asemeni, ar trebui să aibă ceva de spus și Secretariatul de Stat pentru Culte. Ar fi trebuit să aibă ceva de spus de multă vreme, de când, cu ani în urmă, a devenit publică informația că cei care aderă la Martorii lui Iehova sunt obligați să semneze după botez niște hârtii prin care refuză transfuziile, transplantul și donarea de organe. Într-o țară civilizată, organizațiile care refuză dreptul la viață al membrilor săi nu pot fi recunoscute și protejate de stat, nu pot primi finanțare de la acesta, iar membrii organizației care-și ucid cu zile copiii merg în pușcărie, nu în Paradis.
