Neolegionarul și teologul Mihail Neamțu, liderul Noii Republici, îl urăște pur și simplu pe Marius Oprea și a făcut tot posibilul ca să-l dea jos din fruntea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Pe 14 decembrie 2010, Neamțu scria strivitor despre Oprea: „(…) Ce fel de țară este aceea unde istoria comunismului e dată pe mâna unui personaj care vede în săpăliga arheologului un înlocuitor al cărții, al studiului și al bibliotecii?
Să fie oare de neînlocuit cineva care, deși a condus un Institut cu buget de peste două milioane de euro anual, n-a redactat sau editat măcar un singur volum individual ori colectiv la o editură străină de prestigiu? Când vom accepta că un anticomunism compulsiv, oricât de îndreptățit moral, nu înlocuiește sarcina disciplinei intelectuale pe marginea unui canon și a unei metodologii exigente? De ce e atât de greu să recunoaștem că, fără o bază teoretică solidă, anticomunismul bâjbâie, gesticulează, exclamă febril, acuză, dar nu convinge? (…) Istoria comunismului românesc sau internațional e prea importantă pentru a fi capturată în tunelul strâmt al unor minți egolatre, rudimentare și revanșarde“. După ce a reușit să-l dea jos pe Oprea, speriat de săpăliga de arheolog cu care scotea din gropile comune moaștele eroilor anticomuniști, Neamțu s-a cocoțat în demnitatea de director științific al IICCMER. Nu a rezistat decât un an și jumătate, din martie 2010 până în septembrie 2011, tocmai pentru că institutul devenise o anexă inertă a desființatei Comisii Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, prezidată de Vladimir Tismăneanu, devenit el însuși președinte al consiliului științific al IICCMER. În octombrie 2011, Neamțu a renunțat la ideea de a edita volume individuale sau colective la edituri de prestigiu și a trecut direct la show-uri de stradă pentru susținerea lui Băsescu, venindu-i mai la îndemână ca din această postură să strige din ce în ce mai des „Mai e cineva aici cu bani pentru partidulețul meu?“. C.I.