Sînt convins că punctul de vedere al preşedintelui Băsescu despre Casa Regală e incomplet. Lipsesc trădări pasionale, derapaje morale tumultuoase ale unui prea controversat sînge albastru (atenţie: fără pic de roşu şi galben!). Pe care domnia sa a preferat să le treacă, delicat, sub tăcere, din respect faţă de interlocutorul său Ion Cristoiu (a cărui relaţie cu pasiunea nu e una dintre cele mai fericite).
Înainte de Mihai, a trădat masiv Carol al II-lea (de la înscăunarea căruia s-au împlinit, pe 8 iunie, 81 de ani). A început abrupt, prin a trăda o neobişnuită virilitate. Avea doar 16 ani cînd o tînără actriţă de la Teatrul Naţional (recomandată călduros de Alexandru Davila) mărturisea, après les évènements: „M-a omorît, de 14 ori, şi niciodată mai puţin“. În timpul primului război mondial, cînd ţara avea nevoie, ca şi azi, de lideri puternici şi responsabili, Carol al II-lea a continuat să trădeze regulile jocului, conducînd atacul cavaleriei regale în iatacul Mariei Martini – o elevă de liceu, care se pare c-a dobîndit, graţie capitulării necondiţionate, o sarcină avansată.
Zizi, în top
Şi ce face Carol al II-lea, silit apoi să-şi stabilească cartierul general în îndepărtata Moldovă, pentru a nu alimenta, prin inoportuna prezenţă istorică a osului domnesc, scandalul de la Bucureşti? Se deghizează în uniformă de ofiţer rus (ca o slugă a armatei ruse!) şi părăseşte unitatea militară de la Tîrgu Neamţ – pe care se prefăcea că o comandă – pentru a trăda, încă o dată, interesul naţional! De data asta cu Zizi Lambrino, la Odessa (atenţie: unde funcţiona o celulă a Partidul Social-Democrat din România, sub microscopul lui Leon Troţki!).
A urmat, la 31 august 1918, o căsătorie secretă, care încălca Statutul Casei Regale (Zizi nu avea sînge albastru, dar compensa prin căldura lui). Şi pe care preşedintele Traian Băsescu ar fi putut s-o aducă, avantajos, în discuţie, dar n-a făcut-o, din respect pentru interlocutorul Robert Turcescu (a cărui relaţie cu Oana Sârbu nu pare a depăşi prea curînd zodia concubinajului).
După ce regele Ferdinand a binevoit a anula căsătoria, Carol al II-lea a trădat amintirea doamnei Lambrino, uitînd-o. În 1923 a cunoscut-o pe Elena Magda Lupescu, pe care – pentru că trădarea e contagioasă – a convins-o să-şi părăsească fericită soţul. Restul e istorie: Carol al II-lea a renunţat la tron pentru Lupeasca (pe care o numea „esenţa vieţii mele, talismanul cel divin“) – cea mai mare trădare dintre toate. Îţi stă mintea-n loc! Ce fel de rege renunţă la putere pentru o femeie, în condiţiile în care orice dictator cumsecade ştie că există varianta de a-i da o funcţie-n guvern?